La Editura Art au apărut două romane celebre purtând semnătura lui Bohumil Hrabal şi ecranizate de faimosul regizor Jiří Menzel: “L-am servit pe regele Angliei” – film realizat în 2006 şi multipremiat: premiul FIPRESCI la Berlin, Leul de Aur – Premiul pentru Cel Mai Bun Regizor, Cel Mai Bun Actor într-un Rol Secundar pentru actorul slovac Marian Huba, Cea Mai Bună Imagine – Jaromir Sofr, Cel Mai Bun Poster de Film, Marele Premiu pentru Cel Mai Bun Film – şi “Trenuri cu prioritate”/”Ostře sledované vlaky” – realizat în 1966, câştigător al premiul Oscar pentru Cel Mai Bun Film Străin. Editura Art oferă drept bonus celebra scenă a ştampilării fundului telegrafistei Znenička de către impiegatul Hubička.
Apărut în seria de autor Bohumil Hrabal, romanul “L-am servit pe regele Angliei” – probabil cel mai cunoscut volum, ilustrează impecabil descoperirea sa fundamentală – omul este un animal care râde –, dar şi macropoetica umorului său, pe care scriitorul ceh a identificat-o în avertismentul unei curăţătorii: „Anumite pete nu pot fi îndepărtate decât prin distrugerea materialului însuşi”. Traducerea din limba cehă îi aparţine lui Jean Grosu.
„Un roman tragicomic extraordinar şi subtil” – The New York Times
„O veselă şi picarescă poveste care începe ca aventurile Baronului Münchausen şi se termină în lacrimi şi singurătate” – The London Review of Books
„Nemaipomenit de inventiv, fermecător, înţelept şi trist” – Philadelphia Inquirer
În “Trenuri cu prioritate”, autorul considerat de Milan Kundera drept „Cel mai mare scriitor al Cehoslovaciei” reuşeşte o poveste emoţionantă a maturizării unui tânăr care lucrează la căile ferate cehoslovace în timpul ocupaţiei germane din cel de-al Doilea Război Mondial. Traducerea din limba cehă şi prefaţa îi aparţin lui Corneliu Barborică.
Bohumil Hrabal (1914–1997) este un scriitor ceh considerat de mulţi una dintre cele mai importante voci ale literaturii secolului XX. Multă vreme, cărţile sale au circulat în samizdat, adunând în jurul lor o comunitate de hrabalieni pasionaţi, cuceriţi definitiv de umanismul tragicomic şi umorul savuros al operei sale.
În timpul vieţii, aproape trei milioane de exemplare au fost vândute numai în Cehoslovacia natală. Mare băutor de bere şi mare iubitor de pisici, Hrabal obişnuia să recite la „Tigrul de Aur”, crâşma lui preferată din Praga, pasaje întregi din Nietzsche, Schopenhauer sau Kant.
A murit la 83 de ani, după ce a căzut de la etajul unui spital, încercând să hrănească porumbeii. (M.S.)
