După un prim articol de prezentare a parcului auto în perspectiva anului 2030, continuăm să prezentăm viitorul transporturilor feroviare, aeriene și navale, așa cum l-au prevăzut experții în Strategia Energetică a României 2016-2030, cu perspectiva anului 2050. (Vezi documentul la finalul articolului)
Strategia a fost lansată marți în dezbatere publică, de Ministerul Energiei. La realizarea documentului au contribuit aproximativ 300 de experți din domeniu.
Transportul feroviar (inclusiv metroul și transportul urban de călători cu tramvaiul) este mai eficient energetic și mai puțin poluant decât cel rutier, fiind încurajat atât la nivel european, cât și în strategiile de dezvoltare durabilă a României.
Viteza redusă de circulație, impusă de starea proastă a infrastructurii, a favorizat traficul rutier în dauna celui feroviar, iar această tendință este dificil de inversat pe termen scurt.
În preajma anului 2030 însă, prin lucrări substanțiale de modernizare a infrastructurii feroviare, este de așteptat ca distanța parcursă (numărul de vagon-km) pe calea ferată să crească cu circa 50% (Figura 32).
Astfel, în timp ce mobilitatea călătorilor în transportul rutier este estimată să crească cu 35%, cea în transportul feroviar va crește cu 40%. Volumul de marfă transportat pe șosele va crește cu 60%, în timp ce transportul feroviar de marfă va înregistra o creștere de 65% (indicatorul tone-km).
Rezultatul este o creștere ușoară a ponderii transportului feroviar în mobilitatea totală: de la 5 la 6% în mobilitatea călătorilor și de la 39 la 40% în volumul transportat de marfă. Desigur, statul român poate să promoveze mobilitatea feroviară mai puternic decât este indicat în rezultatele modelării, ce reflectă politicile actuale.
Prioritatea strategică a construcției de autostrăzi, ce răspunde în bună măsură așteptărilor călătorilor și transportatorilor, încetinește ritmul reabilitării căilor ferate și construirea de linii de mare viteză, fapt ce nu este de natură să înlesnească tranziția dinspre transport rutier către cel feroviar mai devreme de 2030.
Aproape întreaga creștere a activității în sectorul feroviar va fi preluată de locomotive electrice, cererea de motorină urmând să rămână aproape constantă, la aproximativ 120.000 tep, cu creșterea la 10% a ponderii biodiesel-ului.
Cererea de energie electrică în transportul feroviar va crește de la 1080 GWh în 2015 la 1860 GWh în 2030. Un segment al transportului feroviar este transportul urban de călători cu metroul și tramvaiul, pentru care cererea de energie electrică în 2030 este estimată la 120 GWh, ca urmare a creșterii activității cu 17%.
Prin comparație, cererea de energie electrică în transportul rutier este estimată să crească de la 0 la 500 GWh în 2030, ceea ce înseamnă că transportul feroviar va domina creșterea cererii de energie electrică în sectorul transporturilor până în 2030.
Transportul aerian și cel fluvial
Transportul aerian cu originea sau destinația în România urmează să înregistreze un ritm ridicat de creștere în perioada analizată, comparat cu nivelul prezent, mult inferior statelor dezvoltate.
Astfel, este de așteptat cel puțin o dublare a traficului aerian până în 2030, creșterea eficienței energetice a noilor generații de avioane și o creștere cu 70% a cererii de kerosen, la peste 400000 tep (Figura 33).
Creșterea este estimată la aproximativ 60% pentru distanțe scurte (sub 500 km), la 70% pentru distanțe medii (între 500 și 2500 km) și la 75% pentru distanțe mari (peste 2500 km).
Este puțin probabilă pătrunderea notabilă a carburanților alternativi în transportul aerian înainte de 2030. Astfel, creșterea emisiilor de CO2 cauzată de traficul aerian este estimată tot la 70%, până la un nivel de 1,2 mil t CO2 in 2030.
Emisiile curselor interne ale României reprezintă doar circa 10% din total. Emisiile aferente traficului aerian și maritim internațional sunt contabilizate separat, la nivel european și mondial. Impactul poluării aerului prin trafic aerian este asociat în special emisiilor de noxe, ce urmează să crească cu aproximativ 40% – mai puțin decât creșterea cererii de carburant.
Ponderea emisiilor de noxe cauzate de transportul aerian în totalul emisiilor de noxe în sectorul transporturi va crește de la 7% în 2015 la 16% în 2030. Costurile nevăzute aferente poluării aerului cauzate de transportul aerian vor crește, la rândul lor, de la 80 la 110 mil € în 2030.
Transportul fluvial în România corespunde aproape în întregime transportului pe Dunăre și pe canalul Dunăre-Marea Neagră. Transportul fluvial de pasageri este limitat la Delta Dunării, la traversarea fluviului cu bacul și la vase de croazieră.
Mai dezvoltat este transportul fluvial de marfă. Rezultatele modelării estimează o creștere cu 35% a volumului de marfă transportat pe Dunăre, cu o creștere aferentă a cererii de energie estimată la 40%, ceea ce poate fi justificat de o creștere a exporturilor și intensificarea traficului în amonte.
Consumul de motorină pentru traficul de marfă pe Dunăre ar urma să crească de la 37 la doar 45.000 tep, întrucât Scenariul Optim prevede o pondere de 9% în consumul total pentru gazul natural, respectiv creșterea la 10% a ponderii biodiesel-ului în mixul de motorină. CE urmărește reducerea emisiilor poluante aferente traficului fluvial în Europa prin introducerea combustibililor alternativi, GNL fiind soluția cea mai avantajoasă.
strategia-energetica-a-romaniei-2016-2030-versiune-propusa-spre-consult
