De multe ori câștigi, atunci când crești volumul serviciilor oferite. Dar se întâmplă să apară și surprize. Atunci când tragi linie, poți să constați că ai pierdut, deși ai transportat mai mult. Există, însă, mecanisme care te pot feri de „oportunitățile” cărora nu este indicat să le dăm curs.
Este important modul în care firmele se adaptează schimbărilor economice generate de inovațiile tehnologice și/sau de schimbările petrecute în comportamentul clienților. Subiectul este vast și, de aceea, mă voi opri, în această ediție a Ghidului, doar la impactul costurilor asupra comportamentului economic.
Modelul curbei costurilor este un model simplu, intuitiv, ce ne permite să observăm imediat starea de sănătate a unei companii. Modelul poate fi aplicat atât costurilor pe termen scurt, cât și celor pe termen lung. În acest articol, vom discuta despre costurile pe termen scurt.
Costuri pe termen scurt
Pe termen scurt, găsim puține locuri în care putem să intervenim în ajustarea costurilor, în contrast cu deciziile cu impact pe termen lung. Putem să luăm decizii legate de forța de muncă, în timp ce, pe termen lung, putem să aducem infuzii de capital, să cumpărăm mașini mai noi, să jonglăm cu prețurile etc.
Inclusiv pe termen scurt, costurile pot fi fixe și variabile:
- Costurile fixe sunt acele costuri care nu pot fi schimbate pe o durată dată, de exemplu costurile cu camioanele.
- Costurile variabile sunt acele costuri care se pot schimba, de exemplu cele cu forța de muncă.
Pe scurt, dacă avem un parc auto format din cinci camioane, costurile legate de sediu, personalul TESA, precum cele privind camioanele (leasing, amortizare, asigurări etc.) sunt fixe. Să presupunem, doar ca exemplu, că avem doar cinci șoferi, ceea ce însemnă că toate costurile asociate acestor șoferi (salarii, taxe, beneficii etc.) sunt variabile, alături de carburant, taxe de drum etc.
Costul total de operare al acestei companii este dat de suma costurilor fixe (back-office și camioane) și a celor variabile (costurile cu șoferii, carburantul, taxele de drum etc.). Vom nota costurile fixe cu X și cele variabile cu Y. Costul meu total TC este: TC=X+Y.
De aici, putem să vedem care sunt costurile noastre pe kilometru. Vom împărți costul total la numărul de transporturi dintr-o perioadă dată și vom afla cât ne costă, în medie, un transport. Putem să mergem mai departe și să aflăm media costurilor fixe și a celor variabile, folosind aceeași formulă.
Costul marginal
În final, voi aminti costul marginal: cât de mult se schimbă costurile, atunci când producția unui bun crește (în general cu o unitate infinitezimală) – în cazul nostru, atunci când oferim un volum suplimentar de servicii de transport. Această valoare poate fi, bineînțeles, chiar negativă.
Costurile marginale intersectează costurile medii întotdeauna în punctul de minim al acestora. Atunci când costul marginal depășește costurile medii, acesta este un semn că întreprinderea nu este rentabilă.
De aceea, vă recomand ca, atunci când decideți să dați curs unei oportunități pe care piața o oferă, să analizați, într-o primă fază (bineînțeles, cu ajutorul contabilului), evoluția costurilor marginale.
O dată ce știm clar care este costul pe un transport, putem să ne stabilim atât politica de prețuri, cât și mișcările strategice pe termen scurt. Putem decide să angajăm mai mulți șoferi, să stabilim colaborări cu șoferi independenți sau să ne asociem cu altă companie etc.
Marius DUMITRENCO KELLER
Trainer și Psihoterapeut
marius.dumitrenco@gmail.com
