Prim-viceguvernatorul BNR, Florin Georgescu, a fost audiat astăzi ca martor, la Curtea de Apel Bucureşti (CAB), în dosarul Rompetrol în care omul de afaceri Dinu Patriciu este judecat pentru 7 capete de acuzare, printre care spălare de bani şi delapidare. Achitat în primă instanţă în 28 august 2012 (cu câteva zile înainte de pronunţarea Curţii Constituţionale pe rezultatul referendumului pentru demiterea preşedintelui Traian Băsescu), Patriciu a făcut apel iar după 1 an şi o lună, în septembrie 2013, a început judecarea lui. După mai multe peripeţii – în octombrie 2013 CAB a trimis dosarul la ÎCCJ, deoarece unul dintre inculpaţi, Sorin Roşca Stănescu, este senator, dar instanţa supremă l-a reîntors Curţii, în ianuarie 2014, ca să dea verdictul -, următorul termen este 27 mai.
Audierea lui Georgescu este necesară deoarece acesta a ocupat funcţia de ministru al Finanţelor între 1992 şi 1996, fiind unul dintre semnatarii HG 157/1993 privind transferarea obligaţiilor şi drepturilor ce revin părţii române din Acordul de explorare şi îmbogăţire a producţiei în perimetrul NC – 115 Libia.
“Au fost două acte normative. Primul este HG 157/1993, semnat în aprilie 1993, iar cel de-al doilea a fost un amendament adus acestei hotărâri de Guvern, semnat în ianuarie 1995. Cele două acte normative stabileau că sumele încasate de partea română, pe relaţia Libia, prin explorarea şi exploatarea de petrol merge la bugetul de stat. Eu am avizat doar hotărârea de Guvern, pentru că la momentul semnării amendamentului nu eram în ţară”, a spus Florin Georgescu, în faţa instanţei.
Procurorii susţin că, după ce a intrat în vigoare HG 157, preşedintele de atunci al Rompetrol, Dinu Patriciu, a câştigat mai multe milioane de dolari de pe urma unui contract încheiat între România şi Libia.
De 8 ani în instanţă
Dosarul Rompetrol se află pe rolul instanţelor de aproape 8 ani, după ce Dinu Patriciu şi cei 11 complici au fost deferiţi justiţiei în septembrie 2006. Patriciu are 7 capete de acuzare:
* delapidare
* spălare de bani
* asociere pentru săvârşirea de infracţiuni
* manipularea pieţei prin tranzacţii sau ordine de tranzacţionare care dau sau ar putea da semnale false sau care induc în eroare în legătură cu cererea, oferta sau preţul instrumentelor financiare şi care menţin, prin acţiunea uneia sau a mai multor persoane acţionând împreună, preţul unuia sau al mai multor instrumente financiare, la un nivel anormal ori artificial
* cele de mai sus coroborate cu prevederile unui articol din Legea 297 din 2004 privind piaţa de capital
* dezvăluire de informaţii privilegiate
* iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat.
Potrivit anchetatorilor, în calitate de administrator la SC Rompetrol SA, Patriciu şi-a însuşit, în mod repetat în perioada septembrie 1999 – noiembrie 2001, suma de 85 milioane USD izvorâtă din Acordul EPSA şi cuvenită, conform legii, bugetului de stat. El ar fi incercat să piarda urma banilor respectivi prin încheierea de contracte de cesiune de creanţe, împrumut şi novaţie între firmele din cadrului grupului Rompetrol.
Totodată, Patriciu este acuzat că a organizat şi coordonat operaţiunile de tranzacţionare a acţiunilor emise de SC Rompetrol Rafinare SA (cu simbol RRC), prin intermediul unor conturi aparţinând unor persoane fizice sau juridice controlate de grupul de firme Rompetrol, în scopul influenţării şi menţinerii unui nivel artificial al preţului de deschidere şi tranzacţionare, la data de 7.04.2004, pentru simbolul RRC, de 116 lei/acţiune, preţ la care a fost asigurat transferul unui număr de 1 miliard de acţiuni RRC de la SC Rompetrol SA către Saltville Ltd.
În rechizitoriul procurorilor se mai arată că, în perioada 07.04.2004-20.04.2004, omul de afaceri “a organizat şi dispus lansarea şi afişarea în sistemul electronic de tranzacţionare al Bursei de Valori Bucureşti (BVB) a unor ordine de bursa de vânzare şi cumpărare, cu consecinţa inducerii unor semnale false şi înşelătoare pentru ceilalţi participanţi la tranzacţionare cu privire la cererea, oferta şi preţul acţiunilor tranzacţionate cu simbolul RRC”.
În data de 6.04.2004, înainte cu o zi de începerea tranzacţionării acţiunilor emise SC Rompetrol Rafinare SA (cu simbol RRC) în cadrul BVB, Patriciu i-a dezvăluit lui Sorin Roşca Stănescu informaţia privilegiată privind termenii şi condiţiile în care urmează să se desfăşoare operaţiunile de tranzacţionare a acţiunilor cu simbolul RRC din data de 7.04.2004, mai arată anchetatorii.
În data de 20.04 2004, Patriciu i-a dezvăluit lui Sorin Pantiş informaţia privilegiata privind preţul pe care societăţile controlate de grupul de firme Rompetrol urma să îl afişeze în aceeaşi zi.
Bileţelul “roz” pentru a-l “rezolva” pe Patriciu a rupt relaţia dintre Tăriceanu şi Băsescu
Urmărirea penală împotriva lui Patriciu a început în 22 martie 2005, cu un scandal imens, după ce acesta a fost reţinut la Parchet iar preşedintele Traian Băsescu a “îndrăznit” să nu intervină pentru eliberarea sa. Am aflat despre asta un an mai târziu, odată cu faimosul bileţel galben trimis şefului statului de premierul Călin Popescu Tăriceanu, prin intermediul liberalei – pe atunci – Elena Udrea, instalată de PNL şefă de cabinet la Palatul Cotroceni în baza înţelegerii din Alianţa D.A.
Televiziunile mogulilor – Realitatea Tv şi Antena 3 – au fost însă mai puternice decât acum, astfel că Băsescu a ieşit cel mai şifonat, iar de atunci s-a declanşat războiul total cu presa. Din gravitatea actului săvârşit de Tăriceanu, prin intermediul lui Udrea (mult mai târziu răzvrătită pe acest subiect), cu acel bileţel galben (botezat “roz” pentru a-l trimite în derizoriu) – un trafic de influenţă pe faţă – a rămas numai derâderea jurnaliştilor, o beşteleală televizată la care au participat imulţi oameni de presă consideraţi până atunci verticali.
Refuzul lui Băsescu de a-l salva pe Patriciu de justiţie a dus, practic, la conflictul dintre el şi Tăriceanu, apoi la scoaterea PDL de la guvernare şi rezistarea Guvernului PNL timp de 3 ani cu o susţinere de numai 12%, dar cu sprijinul total din umbră al PSD.
Patriciu a scăpat din arestul preventiv după câteva zile, dar reţinerea lui a fost primul semnal către marii corupţi că vin vremuri grele peste ei. Urmărirea penală a fost finalizată 1 an şi jumătate mai târziu, astfel că în 8 septembrie 2006 Patriciu a fost trimis în judecată, alături de cei 11 complici.
11 complici îmbogăţiţi peste noapte
– Sorin Pantiş (fost ministru PNL al Comunicaţiilor), trimis în judecată pentru manipularea pieţei si aderare sau sprijinire sub orice forma a unui grup infractional organizat;
– Gabriela Victoria Anghelache (fost presedinte al CNVM), pentru fals intelectual, favorizare a infractorului, aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup infracţional organizat;
– Miclăuş Paul Gabriel (fost vicepresedinte al CNVM), pentru favorizarea infractorului, aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup infracţional organizat;
– Elena Albu (fosta sefa a Corpului de Control al CNVM), pentru favorizarea infractorului, aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup infracţional organizat;
– Victor Eros (fost membru al CNVM), pentru favorizarea infractorului, aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup infracţional organizat;
– Simulescu Claudiu (agent de servicii de investiţii financiare şi reprezentant al SSIF Eastern Securities) – complicitate la săvârşirea infractiunii de manipulare a pieţei, prin tranzacţii sau ordine de tranzacţionare, aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup infracţional organizat;
– Cerasela Rus (agent de servicii de investiţii financiare şi trader la SSIF Alpha Finance), pentru complicitate la manipularea pieţei şi sprijinirea sub orice formă a unui grup infracţional organizat;
– Petrică Grama (fost director al Direcţiei Generale a Bugetului de Stat, în cadrul Ministerului Finanţelor Publice), pentru complicitate la delapidare şi asociere în vederea comiterii de infracţiuni;
– Alexandru Bucşă (fost vicepreşedinte al The Rompetrol Group Olanda), pentru complicitate la delapidare, complicitate la spălare de bani, asociere în vederea comiterii de infracţiuni;
– Sorin Roşca Stănescu, pentru utilizare de informatii privilegiate şi aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup infracţional organizat;
– Florin Iulian Aldea (agent de servicii de investiţii financiare, reprezentant al SSIF Alpha Finance), pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de manipulare a pieţei, complicitate la spălare de bani, aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup infracţional organizat.
Rompetrol, primit cadou şi vândut cu 2,7 mil. euro
Amintim că, la 1 an de la trimiterea în judecată în acest dosar, Dinu Patriciu a vândut, pentru 2,7 miliarde de dolari, 75% din acțiunile Rompetrol Holding (din totalul de 80% pe care le deținea) companiei KazMunaiGaz din Kazahstan.
Patriciu a luat Rompetrol de la statul român fără să dea niciun ban, în cadrul unei privatizări făcute în timpul Guvernului Ciorbea. În 2003, omul de afaceri trebuia să achite statului 603 milioane de dolari. Numai că Guvernul Năstase a transformat datoria în obligaţiuni cu o maturitate de 7 ani, adică până în 2010.
Astfel, prin semnarea convenţiei de emisiune din 5 decembrie 2003 cu Rompetrol Rafinare, MFP a subscris obligaţiuni emise de societate în valoare totală de 2.177.699.871,86 lei. Scadenţa pentru răscumparea obligaţiunilor a fost stabilită pentru data de 30 septembrie 2010.
Statul român, păgubit pe faţă
Numai că, la termenul scadent, noul proprietar, compania kazahă, a invocat criza economică şi a achitat numai 71 de milioane de dolari din cei 603 milioane datoraţi, deşi ar fi trebuit ori să dea toţi banii, ori statul român să devină acţionar majoritar.
În prealabil, la sfârşitul lunii iunie 2010, acţionarii Rompetrol Rafinare au aprobat o majorare de capital de 450 milioane lei, fonduri care ar fi urmat să fie utilizate pentru plata unei părţi a datoriei către stat. În urma operaţiunii au fost subscrise acţiuni de 329,49 milioane lei.
În 29 iulie 2010, CNVM a suspendat delistarea acţiunilor Rompetrol Rafinare până la clarificarea situaţiei juridice a obligaţiunilor deţinute de Ministerul Finanţelor la rafinărie.
Statul a contestat în instanţă decizia Rompetrol de conversie în acţiuni a obligaţiunilor rămase nerăscumpărate, pe principiul că ori se achită datoria întreagă, ori se face conversie în actiuni – caz în care statul devine acţionar majoritar -, dar nicidecum prin ambele variante.
Boc a eşuat în recuperarea datoriei
Guvernul Boc nu a acceptat banii cu ţârâita, cerând ca statul să devină majoritar, dar a eşuat lamentabil, după ce pemierul Emil Boc a declarat că Rompetrol ar trebui să achite datoriile în mod voluntar, ca un gest de eleganţă. În 30 septembrie 2010 a survenit o noupă manevră a kazahilor: Adunarea generală extraordinară a acţionarilor Rompetrol Rafinare a aprobat o hotărâre prin care a decis majorarea capitalului social al societăţii cu 1.971.500.905,30 lei, emiterea de noi acţiuni şi atribuirea acestora în mod direct către stat.
Ministerul Finanţelor a formulat cerere de intervenţie impotriva intenţiei Rompetrol Rafinare de înscriere în Registrul Comerţului a Hotărârii AGA. Procedând în acest fel, s-a urmărit ca Hotărârea să nu îşi producă efectele, iar statul să nu fie considerat acţionar al Rompetrol Rafinare.
Demersul a eşuat, iar după pronunţarea instanţei de judecată, în dosarul nr. 13141/11/2010, Rompetrol Rafinare s-a adresat Oficiului Naţional al Registrului Comerţului (ONRC) solicitând înregistrarea Hotărârii AGA. Prin rezoluţia nr. 15314 din 15 iulie 2011, ONRC a admis cererea şi, implicit a dispus înregistrarea calităţii statului, reprezentat prin Ministerul Finantelor, de acţionar la Rompetrol Rafinare.
MRU a încercat un pic
Din acest moment, procesul de negociere pentru recuperarea creanţelor Rompetrol s-a oprit până la sfârşitul lunii martie 2012, când Guvernul MRU, ce i-a succedat lui Boc pentru două luni (februarie-aprilie 2012), a reluat discuţiile în comisia interministerială.
Asta s-a întâmplat însă numai pentru o lună, deoarece Guvernul Ungureanu a căzut în urma moţiunii de cenzură a USL, iar din luna mai 2012 s-a instalat la putere Guvernul Ponta, care a preluat şi negocierile cu rompetrol.
Ponta a “rezolvat” datoria kazahilor
Prima măsură a lui Ponta a fost transferarea, prin Hotărâre de Guvern, a acţiunilor deţinute de stat la Rompetrol Rafinare, din administrarea Ministerului Finanţelor în cea a Ministerului Economiei, la Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie (OPSPI). Unul dintre motivele infocate a fost că Ministerul Finantelor “nu dispune de personal de specialitate în domeniul de activitate al S.C. Rompetrol Rafinare S.A.”.
Rompetrol Rafinare a înregistrat în 2012 o cifră de afaceri brută consolidată de 4,619 miliarde dolari, cu 4% sub valoarea din precedentul exerciţiu financiar (4,812 miliarde dolari), şi pierderi de aproape 157 milioane dolari, cu 39% mai mici decât în 2011, când s-au cifrat la 258,1 milioane dolari.
În februarie 2013, Victor Ponta a încheiat cu Rompetrol un Memorandum, prin care renunţă la 400 de milioane de dolari din datorie. În scenă a intrat însă din nou Traian Băsescu, care a atacat la Curtea Constituţională Legea privind aprobarea Memorandumului.
CCR a declarat drept neconstituţională modalitatea de aprobare a memorandumului şi l-a silit pe premier să-şi asume aprobarea tranzacţiei. Iar Victor Ponta a făcut-o bucuros, în 22 ianuarie 2014.
Acum, fiind an electoral, afacerea Rompetrol revine în atenţia publică, verdictul în procesul lui Patriciu urmând a fi dat înainte de alegerile prezidenţiale din noiembrie, când, cu siguranţă, şi Victor Ponta va fi atacat de Traian Băsescu pe tema Memorandumului cu KazMunayGaz.
Magda SEVERIN
