Dezvoltarea unei afaceri inseamna nu doar o ecuatie financiara corecta, ci presupune mai ales curaj si capacitatea de a oferi servicii cu adevarat utile. Am discutat cu Dumitru Becsenescu, proprietarul Grupului de firme Antares, despre mediul de afaceri din Romania.
Ziua Cargo: Este mediul de afaceri romanesc unul dificil?
Dumitru Becsenescu: In general, a face afaceri nu reprezinta un lucru atat de complex, daca respecti niste reguli simple. De exemplu, respectarea clientului nu trebuie privita doar ca o simpla sintagma. „Clientul are dreptate!“ tradus prin preocuparea de a multumi clientul, in aparenta un detaliu, este in fapt esenta unui business sanatos. A ignora sau a minimiza importanta nemultumirii unui client este modul prin care acceptam cu usurinta compromisul, afectand calitatea serviciului. Clientul trebuie respectat, aproape idolatrizat, pentru ca datorita lui existam. El ne da privilegiul de a isi pune increderea la dispozitia noastra, intr-un fel sau altul. Practic, daca in afaceri realizam ca principala preocupare este multumirea clientilor, celelate lucruri vor veni de la sine.
Una dintre activitatile principale ale Grupului Antares este transportul rutier de pasageri. A fi transportator presupune existenta unei experiente specifice?
Notiunea de om de afaceri nu trebuie sa fie legata de specializarea pe un anumit segment. Nu cred ca trebuie, de pilda, sa ai cunostinte specifice de transport pentru a dezvolta o afacere in acest domeniu. Poate suna nefiresc, dar, din pacate, mediul de afaceri este viciat tocmai de aceia care considera ca a obtine profit este principalul scop in afaceri. A face afaceri inseamna mult mai mult, inseamna a avea preocuparea lucrului bine facut. Succesul si, implicit, profitul vin ca o consecinta fireasca. Sensibilitatea omului de afaceri nu trebuie sa fie la profit, ci la satisfactia data de fidelizarea clientului. In organizatia mea am indus aceasta perceptie. Imi place sa cred ca oamenii mei au o mentalitate sanatoasa, ca au niste valori asumate… Bineinteles, asezate pe un fundament solid, avand un job bun, stabil. Nici inceputurile mele ca om de afaceri si nici perioada de dinainte nu au legatura cu transportul. Am inceput sa fac afaceri in 1993. Eram ofiter in marina comerciala si, desi castigam destul de bine, am simtit ca vreau si ca pot mai mult. Am simtit spiritul antreprenorial. Am inceput prin a planta morcovi la tara, m-au ajutat parintii foarte mult, ca sa intretina cresterea recoltei, pe care, ulterior, am vandut-o la o fosta firma de legume si fructe. Cu acei bani am inceput comertul cu produse petroliere, cumparand prima cisterna de motorina. Avand nevoie de autorizatie de la Ministerul Industriilor, si care nu se putea obtine fara o statie peco, am inchiriat o statie de incinta din autogara care acum apartine Antares. Era o afacere mica, vindeam la cateva firme, cam 20 de tone pe luna. Apoi, am inceput sa vand gaz in butelii de aragaz, eram primul antreprenor privat care dezvolta o astfel de afacere din Oltenia si probabil din Romania. Aveam o masina cu obloane, inchiriata, si 100 de butelii cumparate cu bani imprumutati de la un coleg de facultate. Treptat, am inceput sa dezvolt aceasta afacere si am ajuns sa avem, la acest moment, peste 1.800 de centre de vanzare, in 10 judete. In 2010, am vandut statia de imbuteliere unor investitori italieni cu 1,5 milioane de euro si am construit ulterior alta, ceva mai mica, cu 300.000 euro.
Este un exemplu de afacere reusita?
Nu urmaresc sa cumpar ieftin si sa vand scump, nu asta este asteptarea mea de la a face afaceri. Niciodata nu mi-am numarat banii din buzunar si nu am stat sa ma gandesc prea des ce valoare au activele mele. Confortul psihic pe care il dau banii conteaza, dar mai importanta este responsabilitatea majora pe care ti-o da afacerea. Tot ce am realizat a fost pentru ca am simtit potentialul unui segment de afaceri si pentru ca am stiut sa profit de oportunitati. In mare parte, hotararile pe care le iau se bazeaza pe feelingul meu, dar si pe informatiile altora, pe care eu am capacitatea sa le filtrez. Daca nu ai acel feeling al investitiei inteligente, nu poti sa faci business, e foarte clar.
Conduceti in mod direct afacerile pe care le-ati dezvoltat?
Controlul este important. Este si rau si bine sa joci un rol executiv, te ajuta sa ai control, dar iti franeaza din initiativa, trebuind sa te ocupi de alte aspecte. A fost o perioada in care, datorita afluxului mare de proiecte in derulare, am pierdut controlul. Mi se prezentau cifre, grafice, ce aratau bine pe pereti, insa, in realitate, eram hranit cu iluzii din dorinta managerilor mei de a epata si de a impresiona. Practic, munceam pentru banca, pentru stat si pentru cei care aveau preocuparea de a isi rezolva problemele lor si nu ale companiei, daca intelegeti ce vreau sa spun. Şi eu, fiindca eram foarte ocupat, am gresit acceptand sa las business-ul in mana altora.
Acesta este motivul pentru care ati introdus un sistem atat de complex de control pe autobuze?
Mi-am dat seama ca parghiile de control, cu costurile pe care le aveam, nu erau eficiente in transport. In Romania, exista o problema generala de mentalitate. Atunci mi-a venit ideea cu camerele de filmat. Intr-o afacere de anvergura nu poti si nici nu trebuie sa controlezi la nivel de individ, ci sa ai o buna organizare pe paliere. Nu trebuie sa te bazezi insa doar pe o sursa de informare, pentru ca oamenii au tendinta sa transmita eronat informatiile si ar fi o greseala sa le iei ca atare. Informatiile trebuiesc procesate.
Cat de important este castigul financiar intr-o afacere?
Nu este o abordare buna de business sa iti propui doar sa castigi. Esti pierdut daca faci asta. Trebuie sa iti propui mai degraba ca business-ul tau sa insemne ceva in ecuatia evolutiei sanatoase a societatii, sa cresti si sa te consolidezi. Apoi, profitul vine de la sine. Sigur ca banii sunt, in final, rasplata muncii, nu as vrea sa fiu inteles gresit, nu fac protectie sociala. Nu actionez cu sufletul, pe care il pastrez doar pentru viata personala. Desi nu imi face placere, sunt capabil sa tai in carne vie (figurativ vorbind, desigur) cand este nevoie. In acelasi timp insa, vreau ca angajatii sa realizeze ca Antares este o familie si ca eu chiar apreciez eforturile lor. Nu imi place sa concediez oamenii, dar o fac fara remuscari atunci cand acest lucru se impune. Tot timpul adaptez si implic oamenii la performanta companiei. Totodata, nu sunt adeptul compromisurilor. Decat sa lucrez cu cineva care nu are performanta, prefer sa ii vacantez locul. Pozitionez oamenii acolo unde au competente, constientizand faptul ca fiecare dintre noi avem si calitati si defecte. Rolul meu este sa ofer companiei resursele cele mai potrivite.
Ce surse de inspiratie aveti pentru a inova?
Este in firea mea sa gandesc mult. Am jucat sah de performanta si acest lucru m-a ajutat foarte mult in afaceri, mi-a dezvoltat atentia distributiva. In general, ideile de inovatie vin in vacante, atunci cand sunt relaxat. Am invatat de la viata ca nu trebuie sa desconsideri nicio oportunitate, oricat de mica ti s-ar parea. Nu trebuie sa respingi nimic fara sa evaluezi, filtreaza si poate ca o bucatica din acel ceva te va ajuta candva. Intotdeauna mi-a placut sa fiu altfel decat ceilalti, sa fiu diferit. Mi se pare senzational fluxul tehnologic actual. Nu voi face performanta in acest domeniu deoarece nu-l stapanesc, insa daca as avea o idee pe care as putea sa o dezvolt intr-o aplicatie, ar fi perfect. Imi plac foarte mult lucrurile inovative – inca de mic mi-a placut sa inventez lucruri noi. Nu caut ideile cu inversunare, mai degraba le prind din zbor. Ascult stirile, in special pe cele financiare, si incerc sa fiu conectat la ceea ce se intampla in tara si in lume in acest domeniu.
Cum priviti viitorul?
Tot timpul am fost si voi fi un optimist. Business-urile mele, foarte diferite unul de celalalt, s-au ajutat unele pe altele. In plus, mi-a placut mereu sa risc calculat, niciodata nu am riscat totul. Ma consider un bun manager de criza. Managementul de criza e ca mersul pe sarma, nu ai voie sa iei decizii gresite. Niciodata nu am simtit un disconfort major intr-o situatie dificila. Am o capacitate echilibrata de a gestiona perioadele de criza, nu ma panichez, gandesc lucid si gasesc solutii. As putea spune ca, dupa inceputul crizei, am facut mai multa performanta in ceea ce priveste consolidarea business-urilor mele. Criza a fost un filtru purificator, a facut ca oportunistii si cei fara principii sa se autoelimine, lasand locul unui mediu mai sanatos.
Cum percepeti relatia cu statul?
Statul este cel caruia ii esti dator sa ii platesti ceea ce i se cuvine. Ţara se dezvolta prin contributia noastra. Respect institutiile statului cata vreme creeaza posibilitatea de a asigura aceleasi reguli pentru toti jucatorii de pe piata. Parintii mei m-au crescut cu ideea de corectitudine inca de mic. Sunt un om corect, imi plac regulile si respectarea lor. Din pacate, multi dintre romani nu au acea constiinta nationala, nu constientizeaza ca ei si copiii lor sunt de fapt beneficiarii resurselor statului si ca trebuie sa il respecte mai mult. Sigur, este frustrant cand vezi milioane de euro care se scurg fara nicio noima pe autostrazi scumpe, de proasta calitate, sau cand esti privit zeflemist de oameni pricopsiti prin fraudarea statului, care te sfideaza si care, de multe ori, sunt cei care detin controlul. Imi place sa am o buna relationare cu statul. Totusi, nu am ezitat sa dau in judecata institutii ale statului atunci cand am considerat ca mi se face o nedreptate.
Dar patronatele?
Motivul pentru care nu prea cred in ideea de patronat in Romania este acela ca, la noi, patronatul nu realizeaza propriu-zis o entitate unita. Din pacate noi, romanii, ne tradam foarte usor aproapele. Nu sundem solidari unii cu altii iar acea consistenta si fermitate in actiuni nu sunt intalnite prea des. Pe de alta parte, este si un alt aspect tipic romanesc, dorinta de a detine puterea, ceva de genul „De ce sa fie el presedintele meu, nu pot sa fac un alt patronat al carui presedinte sa fiu chiar eu?“
Pregatiti schimbul de generatii?
Investesc foarte mult in educatia copiilor si am satisfactii pe masura. Am trei copii, doi baieti, Robert – 20 ani si Denis – 16 ani si o fetita, Antonia – 2 ani. Ambii baieti studiaza in strainatate, Robert este student la UC Berkeley in Statele Unite ale Americii, iar Denis, din toamna viitoare, la Aiglon College in Elvetia. Imi doresc ca ei sa evolueze la un alt nivel. Am un oarecare regret ca nu am avut posibilitatea sa fac o scoala de business – asa au fost vremurile. Iar faptul ca fiii mei fac o scoala de business va fi un mare plus pentru afacere, tineretea si studiile lor se vor completa foarte bine cu experienta mea. Asa imi imaginez viitorul, juniorii mei facand un business de anvergura, iar eu fiind consilierul lor, in timpul liber jucand golf si vazand cum cresc nepotii.
„In business nu am simpatii sau antipatii. Imi place insa foarte mult sa respect principiile pe care eu le consider sanatoase.“
„Ceea ce conteaza sunt seriozitatea si respectul pe care le ai pentru clienti. Am urmarit permanent ca oamenii sa aiba incredere in mine. Nu mi-am asumat niciodata lucruri pe care am stiut ca nu pot sa le fac.“
„Avem o problema in Romania cu calitatea oamenilor – constiinta se cumpara ieftin aici.“
„Sunt un tip modest, nu imi place sa epatez. Imi place sa aleg functional, nu pentru aparente luxoase. Imi place la nebunie business-ul, nu pentru bani, ci pentru provocare. Omul de afaceri pe care il admir si care reprezinta un model pentru mine este Warren Buffett.“
Radu BORCESCU
radu.borcescu@ziuacargo.ro
