În articolul de față, mă voi referi la aspecte generale, reprezentând categoria. O abordare eficientă și explicită înseamnă cunoașterea personalității individuale, pentru că fiecare persoană are anumite particularități, care influențează eficiența, motivația și fidelitatea șoferului în firmă.
Implicațiile pe care le are un șofer tânăr, față de un șofer cu vechime de 10-15 ani în această industrie, sunt diferite, atât în comunicarea dintre ei, în calitate de colegi, cât și la nivelul firmei. Disputele între ei sunt aceleași ca între un tată și un fiu: adică tot ce ține de ajutor (de a se ajuta între ei atunci când au nevoie), de respect (pentru meseria lor, pentru imaginea firmei, a regulilor) și de responsabilitate (față de participanții la trafic, față de marfă, față de propria persoană, față de firmă). Petrecerea timpului liber este diferită, de exemplu tinerii se plimbă cu bicicleta, vizitează, merg la market.
Tehnologia pentru șoferii din generații diferite impune anumite dificultăți. Pentru un șofer cu experiență, să folosească GPS-ul performat cu setările potrivite, cu trimiterea online a anumitor fișiere cerute de dispecerat, poate fi un stres, dacă nu învață că aceste lucruri vin în avantajul lui și pentru a-i ușura munca.
De asemenea, și tehnologia mașinilor s-a schimbat. O altă dispută între „vechii” șoferi și „noii” șoferi este condusul manual. Cei cu vechime pot avea gândirea că „nu te poți numi șofer profesionist dacă nu știi să conduci o mașină manuală”. Cei tineri gândesc „cine mai are nevoie de mașini manuale, când totul evolueazăֲ?”. Partea de mecanică (de exemplu schimbatul unei roți) cauzează probleme tinerilor șoferi. Iar scuza lor este că ei sunt șoferi, nu mecanici. Dar uită că un șofer profesionist e musai să știe noțiunile elementare, pentru a putea reacționa în diferite situații, noțiuni pe care le învață inclusiv în partea teoretică din școala de șoferi. Șoferii tineri merg cu mașina până când se întâmplă defecțiunea și rămân în drum. Cei cu experiență anticipează unele defecțiuni, datorită experienței și responsabilității.
Cum lucrează?
Pentru șoferii cu experiență, sunt importante aspecte ca: siguranța locului de muncă, siguranța primirii banilor (nu vor o sumă peste piață, dar să fie siguri și la timp) și respectul (pentru experiența lui, pentru cunoștințele lui de mecanică, pentru cunoștințele legate de trasee). Șoferii cu experiență, uneori, pot avea mai multe cunoștințe decât un dispecer, pentru că ei cunosc bine traseele și, în funcție de încărcare, tipul mărfii, relief și traficul din acea zonă, pot spune dacă este posibil să ajungă la timp pentru livrarea mărfii.
Altfel stau lucrurile cu noua generație de șoferi, care vor salarii mari, dar fără să aibă prea multă responsabilitate și care se plictisesc repede (și de job și de firmă).
Cum ar trebui abordat un șofer tânăr? Dar unul cu experiență?
Abordarea șoferilor tineri ar fi prin INFORMARE CORECTĂ și EDUCARE. Ei aud doar părerile din parcare, ale celorlalți colegi și, astfel, de multe ori nu cunosc toate aspectele acestei meserii. Informarea corectă a șoferilor și explicarea industriei transportului, în ansamblu, ar fi o soluție. Pregătirea trebuie făcută începând din școala de șoferi, continuând cu instruirea lor la firmă, ședințe în care să li se explice cum funcționează transportul. Iar toate acestea trebuie verificate prin chestionare cu întrebări. Educarea noțiunii de stabilitate se poate face prin acordarea unor bonusuri de fidelitate la 1 an, la 2 ani…
Pot fi făcute și sugestii de petrecere a timpului liber. De exemplu, șoferul nostru a parcat, pentru pauza de 45 ore, la 15 km de mare. I-am sugerat să profite și să meargă la plajă. S-a arătat foarte încântat că ne-am gândit la el, chiar dacă, poate, și el avea de gând să procedeze așa. Altfel spus, este bine să ținem pasul noi, ca firmă, cu nevoile angajaților, mai ales cu acțiuni care nu implică multe costuri suplimentare, cum ar fi instruire, sugestii de petrecere a timpului liber, o bună comunicare etc.
Pentru șoferii cu mulți ani de experiență, este indicată instruirea privind tehnologia, elementele noi, dar și training-ul care să vizeze nevoile sale (de exemplu, condusul economic sau citirea computerului de bord).
Ce este de făcut?
Șoferul tânăr se plictisește repede, e nerăbdător și la încărcare / descărcare, are alte condiții în cabină, tehnologia este de partea lui, parcările sunt amenajate, nu a cunoscut greul, așa cum l-au simțit colegii lui acum 15 ani, când erau cozi la Vamă, oboseală acumulată prin nerespectarea programului, o grămadă de documente etc. Șoferii cu experiență sunt „mai tăcuți”, pentru că apreciază schimbările aduse de vreme. În trecut, când auzeai că cineva este șofer de TIR, în jurul lui se simțea o profundă admirație pentru stilul lui de viață și pentru puterea lui.
Acum, tânărului șofer de TIR i se pare tot mai greu ceea ce face, nu și-a ales meseria asta pentru că are abilitățile necesare, ci pentru că are nevoie de o sumă mai mare de bani, comparativ cu alte job-uri din România, și asta se vede și se simte în industria transporturilor.
Ce ne mai rămâne de făcut? Să păstrăm poveștile frumoase despre bărbații puternici, pricepuți, importanți, descurcăreți, bine informați și să le transmitem mai departe șoferilor noștri tineri, pentru a-i motiva, pentru a-i trezi la realitatea rolului pe care-l joacă în fiecare zi, în trafic. Șoferul trebuie să se comporte ca atare, indiferent de vârstă.
Andreea GHEORGHE
Psiholog specializat în psihologia transporturilor
gheorghe.andreeaioana@yahoo.com
