Atunci când este vorba de gestionarea resurselor umane, adică a șoferilor, aceasta presupune, pentru mulți transportatori, o provocare căreia cu greu îi pot face față. Șoferul, în calitate de resursă, este mult mai complex și dificil de gestionat decât flota de mașini, resursele financiare, informaționale sau administrative.
Se știe foarte bine, și practica o demonstrează mereu, că un șofer bine pregătit, cu experiență profesională și cu un comportament adecvat și responsabil în trafic, poate reduce costurile, pe când un șofer incompetent, cu un comportament agresiv, riscant, poate produce pierderi foarte mari.
Gestionarea resursei umane în transporturi, și nu este vorba numai de șoferi – aici putem include toate categoriile de personal, de la dispeceri la mecanici, de la personalul administrativ la cel tehnic – , presupune atât politici specifice, pe care patronii firmelor de transport trebuie să le aplice (politici de fidelizare, politici de motivare, politici de administrare), cât și recoltarea permanentă de informații referitoare la această resursă, care, dacă este bine cunoscută, poate fi și bine gestionată.
Tipuri de informații
Informațiile privind conducătorii auto sunt de mai multe tipuri și le putem recepționa pe mai multe canale.
Putem vorbi de informații referitoare la modul de exploatare a mașinii, de informații privind capacitatea de a răspunde la sarcinile trasate, la comportamentul în trafic, la modul de relaționare și comunicare cu beneficiarii, cu organele de control etc.
Aceste informații le obținem din anumite documente, cum ar fi cazierul judiciar sau cazierul auto, din comportamentul și acțiunile întreprinse, din relatările altor persoane.
Este vorba de informații importante, dar „post factum”, informații care se referă la acțiuni trecute. Aflăm că un șofer nu respectă instrucțiunile, că are un consum exagerat de motorină, că nu comunică adecvat cu beneficiarii, după ce toate aceste evenimente s-au produs. În urma acestor informații, putem să luăm măsuri, dar, uneori, acestea sunt tardive și generatoare de pierderi pentru operatorul de transport.
Există, însă, o sursă care ne poate oferi informații cu ajutorul cărora putem face un prognostic, putem, cunoscându-le, să intervenim (de multe ori cu succes) pentru a preveni și corecta comportamentele posibil nefavorizante, elemente care pot afecta eficiența unei firme de transport. Acest tip de informații poate deveni și sursa pentru eficientizarea politicilor de fidelizare, motivare și administrare a resurselor umane.
Este vorba de informațiile care se pot obține cunoscând profilul psiho-comportamental al conducătorului auto, informații pe care le poate furniza examenului psihologic.
Un instrument important
Examenul psihologic pentru conducătorii auto este reglementat de legislația secundară în domeniul siguranței transporturilor, care stipulează obligativitatea acestuia pentru conducătorii auto, implicit obținerea unui aviz de „apt psihologic”.
Așadar, examenul psihologic este reglementat prin lege și el trebuie efectuat. Dar numai efectuarea lui nu este suficientă pentru a obține și informațiile concrete referitoare la potențialul și structura psiho-comportamentală a conducătorului auto.
De cele mai multe ori, examenul psihologic se finalizează numai cu avizul psihologic de apt sau inapt pentru o anumită categorie de transport, avizul de apt fiind o cerință legislativă obligatorie pentru toți șoferii dintr-o firmă de transport.
Avem toți șoferii testați psihologic, toți sunt apți, dar cum îi putem diferenția între ei? Conducătorul auto este o entitate individuală în ceea ce privește potențialul lui de formare, adaptare și dezvoltare, capacitatea lui de a-și cunoaște și a-și învinge propriile limite.
Cum putem afla informații legate de structura psihică individuală a fiecăruia?
Pentru ca examenul psihologic să devină o posibilitate reală de cunoaștere a șoferilor, condiție esențială pentru a putea realiza o selecție conformă cu cerințele firmei, pentru un management eficient al resursei umane, în vederea creșterii siguranței în trafic și, prin aceasta, de scădere a costurilor, de eficientizare a firmei de transport, este necesar ca avizul psihologic de utilizare în muncă să fie însoțit de un profil psihologic descriptiv, care să evidențieze caracteristici personale, cum ar fi gradul de responsabilitate, seriozitatea comportamentală, nivelul de agresivitate, rezistența la stres, nivelul de comunicare și de integrare socială, și nu în ultimul rând, motivația pozitivă și adecvată ca intensitate pentru activitatea de conducere auto.
Capacități și potențial
Profilul psihologic rezultat ca urmare a efectuării examenului psihologic conține informații generale privind personalitatea conducătorul auto, informații individualizate legate de capacitatea acestuia de a face față cu succes cerințelor tipului de transport (marfă, persoane, frig, ADR, transporturi internaționale etc.), precum și informații referitoare la potențialul lui de formare și adaptare la politicile și exigențele firmei.
În esență profilul psihologic ne oferă informații legate de capacitățile psihice ale șoferului și, poate mai important, informații referitoare la vulnerabilitatea personală, care poate fi accentuată de inadaptare, oboseală sau stres, aceste elemente ducând la diminuarea capacității șoferului de avea un comportament conștient si corect, atât în trafic, cât și în mediul socio-profesional.
Întotdeauna, șoferul conduce mașina. Tehnologiile moderne cu care sunt dotate, în prezent, vehiculele, atât cele de marfă, cât și cele destinate transportului de persoane, pot să îl ajute să surmonteze eventualele vulnerabilități, dar în nici un caz nu le pot înlocui. Posibilitatea de a cunoaște și de a înțelege conducătorul auto este modalitatea esențială prin care se poate gestiona activitatea acestuia, implicit eficientizarea firmei, prin reducerea costurilor și, nu în ultimul rând, prin creșterea siguranței rutiere.
Examenul psihologic pentru conducătorii auto reprezintă, în fapt, o testare a structurii și funcționării psihice a unei persoane la un moment dat, pentru stabilirea stadiului de maturitate psihică și a existenței/inexistenței capacităților aptitudinal – atitudinale necesare pentru a realiza în bune condiții un anumit tip de transport.
Profilul psihologic rezultat în urma evaluării psihologice dă posibilitatea transportatorului să afle informații în legătură cu dezvoltarea psiho-somatică, motricitatea, calitățile cognitiv-aptitudinale, nivelul motivațional, afectivitatea, nivelul agresivității și capacitatea de rezistență la stres, nivelul relaționării sociale a conducătorului auto.
Astfel, transportatorul are posibilitatea să pună în balanță, la un șofer, anumite elemente care pot fi considerate nefavorabile, cu experiența profesională, cu nivelul angajării personale în activitate, cu spiritul de inițiativă și încrederea în sine, cu responsabilitatea și conștientizarea importanței și riscului pe care le presupun activitatea de conducere auto.
Profilul psihologic dă, astfel, posibilitatea de a cunoaște personalitatea, calitățile și defectele unui conducător auto, de aici și posibilitatea de a alege strategia de acțiune pentru a gestiona, cu bune rezultate, activitatea acestuia.
Activitatea de conducere auto este o activitate complexă, care are două componente esențiale: componenta executorie și componenta atitudinal-comportamentală.
În funcție de tipul de transport efectuat (marfă, persoane, ADR etc.) conducătorul auto trebuie să aibă, pe lângă calitățile psiho-fizice generale, necesare activității de conducător auto, și capacități cognitiv-operaționale specifice tipului de transport, atât la nivelul componentei executorii, cât și la nivelul celei atitudinal-comportamentale.
Transportul internațional de marfă și persoane
Sintetic, calitățile pe care trebuie să le aibă un șofer de cursă lungă pentru a rezista acestui regim de muncă sunt:
– încredere (reală) în forțele proprii;
– curaj;
– ambiție;
– calm;
– coloană vertebrală (la propriu);
– respect de sine;
– spirit de aventură și rezistență la stres (fizic și psihic);
– motivație solidă;
– capacitate bună de comunicare și relaționare;
– cunoștințe de legislație rutieră;
– cunoștințe legate de sistemele de control (tahograf) și de avertizare de la bordul vehiculului;
– cunoștințe de mecanică;
– cunoștințe privind timpii de conducere (regulamentul 561/2006);
– Codul muncii – aspecte sociale ale transportului rutier în UE;
– noțiuni de geografie;
– simțul orientării;
– câte puțin din câteva limbi străine.
Aceste calități, necesare pentru a putea face față cu bine activității de transport internațional, reprezintă doar elementele minim recomandate.
Una din problemele cu care se confruntă șoferii de transport internațional este singurătatea.
Apariția tendințelor agresive, o stare de oboseală, de pasivitate, sentimentul că „lipsește ceva”, fumatul excesiv, irascibilitatea, sunt comportamente pe care șoferii de cursă lungă nu și le pot explica. Aceste comportamente, care par la prima vedere să nu aibă motiv, sunt urmarea stresului instalat din cauza fenomenului de singurătate.
Starea psihică a conducătorilor auto de cursă lungă este afectată nu numai de singurătate.
Specificul transporturilor internaționale – mai ales în condițiile socio-politice actuale – își pune, de asemenea, amprenta pe comportamentul, pe atitudinile și, în final, pe psihicul conducătorului auto. Responsabilitatea pentru marfa transportată, în condițiile în care, de multe ori, camioanele sunt supuse furturilor, problemele cu care se confruntă, de multe ori, în vamă, în zona euro-asiatică, problema migranților, sunt factori care influențează starea psihică a șoferilor.
Iar această stare psihică, la rândul ei, afectează randamentul șoferului de transport internațional, scade eficiența acestuia și, nu în ultimul rând, crește probabilitatea producerii de accidente. În această situație, cresc costurile cu mentenanța autovehiculelor, crește consumul de carburant, pot apărea creșteri ale costurilor polițelor de asigurare – bonus-malus – și, chiar, pagube privind integritatea mărfurilor transportate. Tot aici, putem vorbi și de o migrație sporită a conducătorilor auto de la o firma la alta – șoferii nu caută neapărat numai beneficiile materiale ci și o anumită „înțelegere” din partea managerilor sau a patronilor.
Lucrul cu oamenii
Atunci când se face referire la șoferii de TIR, lumea se gândește la șoferii de transport marfă și mai puțin la conducătorii auto de transport persoane.
La conducătorii auto de transport persoane în regim internațional, indiferent dacă este vorba de curse de linie sau de curse ocazionale, vorbim mai puțin de fenomenul singurătății – șoferii de transport persoane au un regim de viață mai echilibrat. În acest caz, apar probleme legate de starea de oboseală, de surmenaj psihic.
Regulamentul 561/2006 reglementează perioadele de conducere și de odihnă, dar nu face referire și la eficiența pe termen lung a somnului, atunci când șoferii dorm în mersul autocarului condus de celălalt conducător auto. Și gradul de responsabilizare al șoferilor este altul atunci când transportă oameni. Și, să nu uităm, cel mai greu este să lucrezi cu oamenii. Activitatea de conducere a unui autocar presupune, pe lângă deplasarea acestuia în siguranță, și colaborarea, comunicarea cu pasagerii transportați. Pasageri care, la rândul lor, sunt personalități, cu dorințe, comportamente, atitudini diferite, cărora șoferul trebuie să le facă fată.
Transportul ADR
Transportul – intern și internațional – rutier al mărfurilor periculoase se realizează în conformitate cu Acordul european referitor la transportul rutier internațional al mărfurilor periculoase – ADR.
ADR stabilește dispozițiile aplicabile în vederea clasificării, ambalării, marcării, etichetării mărfurilor periculoase. Acesta include, de asemenea, prescripții specifice privind vehiculul sau cisterna utilizat/ă, precum și prevederi referitoare la modul în care trebuie desfășurate operațiunile de încărcare, umplere, descărcare etc.
Transportul rutier ADR este o prestație de servicii de un tip special, care trebuie efectuat de către un personal bine calificat și specializat, în condiții specifice, și care, de cele mai multe ori, presupune existența unei infrastructuri tehnice complexe, care să excludă orice situație neprevăzută sau riscantă.
Conducerea în condițiile transportului ADR are particularități deosebite: un comportament inadecvat atrage după sine alte comportamente greșite, în general, gradul lor de periculozitate poate crește în progresie geometrică; de asemenea atitudinile și comportamentul trebuie să se raporteze permanent la reguli și regulamente stricte, cu caracter de lege.
Șoferul ADR trebuie să aibă un grad de responsabilitate crescut; el trebuie nu numai să conducă mașina, ci să fie atent și la detaliile legate de marfa ADR și de modul cum este aceasta asigurată, pentru a nu avea pierderi, pentru a fi sigură în trafic și pentru a nu agresa mediul.
Nu în ultimul rând, conducătorul auto trebuie să știe foarte exact ce transportă, care sunt condițiile pentru păstrarea mărfii în stare bună, care sunt regulile pe care trebuie să le cunoască în caz de avarie sau de accident.
În aceste condiții speciale, și pregătirea conducătorului auto este specifică, iar acesta trebuie sa aibă și calități psiho-comportamentale specifice (în plus față de cele precizate pentru transportul de marfă):
– nivel al responsabilității foarte bine reprezentat (responsabilitatea acestuia crește în mod exponențial, în momentul în care i se încredințează mărfuri periculoase – ADR);
– capacitate de a lua decizii rapide și eficiente în situații limită;
– capacitate de anticipare;
– echilibru emoțional și capacitate de a răspunde adecvat în situații de criză;
– capacitate de analiză și sinteză în plan logic.
Dinamica acestor calități psiho-comportamentale dă naștere unor comportamente specifice, care, pe baza profilului psihologic, pot fi anticipate și gestionate corespunzător, astfel încât capacitatea de autoreglare a acestui sistem comportamental multiplu si complex să fie optimă, ceea ce poate stabili, în ceea mai mare măsură, gradul de siguranță în conducerea unui autovehicul care transportă mărfuri periculoase – ADR.
Indiferent de tipul de transport efectuat (marfă, persoane, ADR etc), o atentă supraveghere a conducătorilor auto (efectuarea examenelor medicale și psihologice la timp și corect), evaluarea periodică a performanțelor acestora pentru a evidenția de timpuriu anumite probleme, sunt câteva din condițiile necesare pentru a beneficia de șoferi în care să putem pune bază.
Luarea în considerare a datelor obținute în urma profilului psihologic este extrem de utilă transportatorilor, care, astfel, pot crește eficiența conducătorilor auto, pot diminua semnificativ numărul de zile de concediu medical, pot reduce numărul de accidente și, implicit, costurile.
Nu trebuie să uităm că profilaxia costă mult mai puțin decât problemele cauzate de exploatarea ineficientă a forței de muncă, de proasta utilizare a autovehiculului, de comportamentele inadecvate, de producerea de accidente.
Psiholog pr. Cristian SANDU
Cabinet de psihologie autorizat
E-mail: psih.cristian.sandu@gmail.com
Mobil: 0751 364 575
