Cerință legală, responsabilitate socială sau element cheie?
Chiar dacă acest articol se adresează operatorilor de transport și logistică, nu trebuie să uităm evenimentele petrecute în ultimii ani, care, din cauza numărului mare de victime sau a mediatizării, au adus în atenția opiniei publice aspecte care au ținut mai mult de existența sau nu a Avizelor/Autorizațiilor de Securitate la Incendiu.
Dacă existența unui aviz sau a unei autorizații de securitate la incendiu, pentru o construcție, garantează faptul că aceasta respectă cerințele esențiale de Securitate la Incendiu, nu mai rămâne decât pregătirea ocupanților în tot ceea ce înseamnă acționarea în situații de urgență.
Pe 30 octombrie, s-au împlinit 2 ani de la incendiul de la Colectiv. În perioada scursă din acel moment, au fost luate măsuri legislative, au fost realizate controale la operatorii economici cu riscuri specifice, au fost închise activități care au fost găsite cu încălcări ale legislației în vigoare.
Ce spun cifrele statistice?
După toate aceste schimbări, statisticile întocmite pentru anul 2016 nu sunt deloc încurajatoare: dacă numărul răniților în rândul copiilor a scăzut cu 20% și numărul răniților în rândul adulților a crescut cu numai 4,16%, în același timp, numărul deceselor în rândul copiilor a crescut cu 66%, iar numărul deceselor în rândul adulților a crescut cu 39,13%. În primele 9 luni din 2017, față de aceeași perioadă a anului 2016, numărul victimelor a fost de 403 adulți și 32 de copii, din care decedați 124 adulți și 10 copii, fapt ce arată o scădere a numărului de răniți în rândul copiilor și al adulților, o reducere a numărului de decese în rândul adulților cu 24.39 %, dar și o creștere cu 25% a numărului de copii decedați.
La orice întâlnire cu persoane care activează în domeniul Situațiilor de Urgență, după prezentarea datelor statistice de mai sus, majoritatea vocilor vor susține că ponderea o reprezintă evenimentele produse la domiciliul victimelor, unde fiecare este responsabil.
Sunt aceste date suficiente pentru a ne convinge că trebuie să ne gândim la „responsabilitate socială” și în termeni de instruire în situații de urgență la foc?
Foarte mulți vor spune că nu, însă, pentru aducerea în atenție a urmărilor unui eveniment și ca element de trecere către bunele practici, am să folosesc ca exemplu un caz la fel de mediatizat, incendiul de la maternitatea Giulești.
După 5 ani de procese, sentințele finale au fost mai mult sau mai puțin considerate ca fiind echitabile, însă sunt de remarcat valorile financiare ale amenzilor și despăgubirilor care se situează la aproximativ 5 milioane de euro, conform știrilor TV.
Dacă Responsabilitatea socială este un termen „la modă”, clădirile și bunurile sunt asigurate, respectăm cerințele legale cu privire la autorizațiile necesare desfășurării activității, aplicăm bunele practici în domeniul „Facility Management”, ce alt argument mai pot invoca, spre a aduce în atenția managerilor importanța instruirii în domeniul situaților de urgență?
Răspunsul este simplu: Business Continuity Plan.
Un dezastru este definit ca orice eveniment care face ca o facilitate de afaceri să fie inoperabilă sau inutilizabilă, chiar și pe termen scurt, astfel încât aceasta să interfereze cu capacitatea organizației de a furniza servicii de afaceri esențiale.
De ce este importantă planificarea continuității afacerii?
Fiecare organizație este expusă riscului unor dezastre potențiale care printre altele includ: dezastre naturale, cum ar fi tornadele, inundațiile, viscolele, cutremurele, și incendii; accidente; sabotaje/arson; dezastre de mediu, cum ar fi poluarea și scurgerile de materiale periculoase.
Crearea și menținerea unui Business Continuity Plan (BCP) contribuie la asigurarea faptului că o instituție dispune de resursele și informațiile necesare pentru a face față acestor situații de urgență, o cerință esențială atunci când se fac analizele tehnice și financiare ale ofertelor depuse. Dacă putem câștiga un contract în baza unui BCP bun, putem pierde toată afacerea și putem avea costuri greu de calculat, în condițiile în care asigurătorii, atunci când este vorba de daune mari, iau în calcul toate aspectele care pot să diminueze valoarea daunei plătite.
Ce implică instruirea în situații de urgență?
Înainte de a vorbi de spre cum și cu ce mijloace facem instruirea, trebuie să vedem, pe scurt, care sunt domeniile conexe și care sunt cerințele minime pentru a se asigura o intervenție cât mai promptă și eficientă, în situații de urgență:
– Securitate și Sănătate în Muncă (SSM) – în fișa de aptitudine eliberată de medicina muncii, trebuie să fie evaluate riscurile de accidentare și/sau îmbolnăvire profesională, trebuie sa fie întocmite instrucțiuni proprii SSM, inclusiv pentru intervenția în situații de urgență, trebuie întocmit normativul intern cu echipamentul de protecție ce trebuie folosit în caz de intervenție, precum și planul de intervenție în caz de pericol grav și iminent. De asemenea, trebuie declarată, la ITM-ul teritorial, lista cu substanțe periculoase, întocmită lista locurilor cu risc ridicat și specific, stabilit consilier de siguranță publică și organizate Stații de salvare autorizate de ISEMEX, pentru intervenția în caz de accidente chimice în industria de suprafață sau subteran etc.
– Situații de Urgență: scenariul de securitate la incendiu, plan de intervenție în caz de incendiu, plan de evacuare în caz de situații de urgență (cutremur, inundații etc.), plan depozitare substanțe periculoase, consilier siguranță publică, plan depozitare bunuri de valoare, organizarea pe locul de muncă, plan de evacuare a bunurilor și persoanelor, lista substanțelor periculoase, celula de urgență, extras din planul de analiză și acoperire a riscurilor zonal, cooperarea cu alte forțe de intervenție, rezervă de apă și substanțe de stingere, efect domino, amenajare teritorială etc.
– ISCIR – lista echipamentelor cu risc ce intră sub incidenta legislației ISCIR, de exemplu centrale termice, cazane de abur, compresoare, recipiente/rezervoare sub presiune (O2, NH3, GPL, acetilenă etc.).
– Protecția Mediului: plan de prevenire a poluărilor accidentale, Politica de Securitate, Raport de Securitate, Plan de urgență internă, efect domino, amenajare teritorială etc.
Cerințe legale
Care sunt cerințele legale cu privire la instruirea în situații de urgență, în afară de instruirea la angajare și de cea de la locul de muncă?
Instructajul periodic se execută cu toate categoriile de salariați, pe o durată de cel puțin două ore și are ca scop împrospătarea, completarea și detalierea cunoștințelor dobândite prin instructajul introductiv general și prin instructajul specific locului de muncă. Realizarea acestuia se bazează pe tematica anuală și pe graficul de instruire, aprobate de conducătorii instituțiilor, manageri sau patroni.
Tematica orientativă anuală de instruire, adaptată fiecărei categorii de salariați, se structurează, de regulă, astfel:
- actele normative care reglementează managementul situațiilor de urgență;
- obligațiile generale și specifice care revin fiecărei categorii de salariați, pentru realizarea managementului situațiilor de urgență în cadrul unității;
- condițiile care determină ori favorizează producerea accidentelor și avariilor tehnologice și cauzele potențiale (riscurile) de incendiu și/sau explozie specifice; normele, regulile și măsurile de prevenire a acestora;
- descrierea, funcționarea, întreținerea și modul de utilizare a instalațiilor și sistemelor de protecție destinate prevenirii avariilor tehnologice și incendiilor (monitorizare, detecție, etc);
- modul de acțiune a salariaților în cadrul serviciilor de urgență și în sprijinul acestora pentru realizarea intervenției operative și pentru limitarea și înlăturarea urmărilor situațiilor de urgență.
Tematica orientativă se adaptează și se completează pe parcursul anului, dacă este cazul, de către cei care execută instruirea, cu concluziile și învățămintele rezultate din controalele efectuate privind respectarea prevederilor legale și îndeplinirea sarcinilor, precum și cu concluziile generate de natură, frecvența și amploarea incendiilor, exploziilor și altor situații de urgență produse pe raza teritorială a unității sau în sectoare de activitate similare. Toate acestea, ținându-se cont de modificări ale legislației specifice.
În graficul anual de instruire, se menționează periodicitatea instructajelor și se precizează zilele în care acestea se execută eșalonat, pe locuri de muncă și categorii de salariați. Intervalul de timp între două instructaje periodice se stabilește de conducerea firmei, în funcție de specificul condițiilor de muncă din unitatea respectivă, cu respectarea unor termene stabilite prin lege, care variază între 30 de zile și 6 luni, în funcție de tipul de personal.
În timpul desfășurării instructajului periodic, se pune accent pe demonstrațiile practice, salariații fiind angrenați în executarea unor operațiuni specifice.
Verificarea persoanelor instruite privind cunoștințele însușite și deprinderile formate în timpul instructajului periodic se face prin sondaj, insistându-se, de fiecare dată, pentru clarificarea problemelor și eliminarea deficiențelor constatate.
Din cele enumerate anterior, se observă faptul că legiuitorul urmărește ca toate persoanele implicate în procesul de muncă să cunoască și să fie implicate direct în tot ceea ce înseamnă intervenția în situații de urgență.
În graficul anual de instruire, se mai poate să se menționeze și să se precizeze zilele în care se execută exercițiile practice, zilele estimate pentru vizitele de recunoaștere și exercițiile comune cu serviciile profesioniste, controalele interne.
În cazul obiectivelor SEVESO, acestea sunt obligate să înființeze stații de salvare din medii toxice din industrii de suprafață, autorizate de INSEMEX și Inspecția Muncii.
Verificare de fond, în fiecare an
Anual, se efectuează o verificare de fond, pe bază de teste tip chestionar asupra nivelului de însușire și cunoaștere a problematicii care a făcut obiectul instructajului periodic, rezultatele consemnându-se în fișa individuală de instructaj.
Instructajul periodic se face de către persoanele desemnate de conducătorii instituțiilor, managerii operatorilor economici sau patroni, astfel:
- pentru personalul de execuție, de către conducătorul locului de muncă respectiv;
- pentru personalul încadrat pe funcții tehnice și administrative din sectoarele de producție și din compartimentele de cercetare, proiectare, întreținere, reparații, controlul calității, aprovizionare tehnico-materială și desfacere, de către șefii compartimentelor respective;
- pentru șefii de secții, sectoare, compartimente funcționale și șefii de departamente, de către conducătorul tehnic.
Pentru firmele care au cel mult 9 salariați, efectuarea instructajului periodic este sarcina exclusivă a patronului sau a conducătorului acesteia.
În numărul următor al revistei, vom aborda modalitățile și echipamentele utilizate în instruirea angajaților, dar și elementele la care trebuie să fiți atenți pentru a obține un rezultat corect în urma acestor training-uri.
Daniel ALEXA
daniel.alexa@essers.com
