După luni de zile de trafic, singurătate și presiune, în fiecare șofer există tendința de a renunța, de a pleca la altă firmă, crezând că altele sunt condițiile de muncă. Prin consiliere, șoferul înțelege că are nevoie de o gestionare a stresului, presiunii resimțite și a furiei acumulate din trafic, din timpul așteptării la încărcare, descărcare, cât și a problemelor familiale.
Dar nu numai atât. Dincolo de abordarea psihologică individuală, putem spune că există diferențe legate de vârstă și de experiență. Rămâne în sarcina noastră să descoperim cele mai bune căi.
Gândirea pozitivă versus gândirea negativă
Cu toții avem șoferi pozitivi, cu ei ne auzim cel mai puțin la telefon.
Soluționează orice apare neașteptat, pentru toate lucrurile există o soluție și se „leagă” cursele. Nu așteaptă prea mult la încărcare/descărcare, prind rar aglomerație în trafic, poliția îi oprește rar și, de multe ori, te anunță, după ce au plecat de la control, că a fost totul ok. Știu să își facă programul astfel încât locul în care efectuează pauza să fie de relaxare și să aibă tot ce le trebuie în parcare.
Cu toții avem și șoferi negativi, cu ei ne auzim des la telefon. Tot ce apare neașteptat este o problemă. Mai greșesc traseul când se grăbesc, stau, pierd programarea de la ferry-boat, când îi oprește poliția pentru control, sună imediat la firmă, se panichează, au scenarii care încep toate cu „dacă…”. Dispecerii pierd timp și energie cu explicații. Firma pierde bani.
Consilierea psihologică privind gândirea pozitivă și schimbarea perspectivei face minuni cu astfel de șoferi și-i poate transforma în oamenii de care avem nevoie în firmă.
Am avut un șofer care, venit din cursă, a vrut să-și dea demisia. După o discuție cu el, am aflat că s-a temut pentru viața lui, atunci când i s-au furat actele, în Slovenia. Rezultatul din mintea lui a fost să asocieze teama cu firma la care lucra. După această discuție, nu numai că a rămas la firmă, ci a și învățat o lecție: aceea de a fi atent și responsabil, în orice moment. De câteva luni, este unul dintre șoferii cu care firma se aude la telefon mai rar.
Accidente
Când se întâmplă un accident (minor), pentru șofer este semnificativ și-i crește anxietatea pentru viața lui. Intervine momentul în care se gândește că nu merită să facă această meserie și să își pună viața în pericol pentru banii pe care-i primește (oricât ar primi) și caută și alte motive pentru a pleca din firmă, având grijă să spună tuturor colegilor acest gând despre viață.
În ultimul an, la cabinet, cererile pentru consiliere de la șoferii de TIR implicați în accidente rutiere au crescut. Într-un accident, firma pierde o mare parte financiară. Un șofer, pe lângă partea financiară, se „pierde” pe sine și familia.
3 variante
Psihologii dețin o mulțime de teste, inclusiv pentru măsurarea agresivității la volan. Așadar, predicția comportamentului pentru predispoziția către accidente poate fi clară. Atunci când aceasta este evidentă, există 3 variante, din punct de vedere psihologic:
– angajare pentru o perioadă scurtă de timp, până avem un alt șofer;
– așteptăm următorul șofer, mai potrivit;
– intervenim cu o scurtă consiliere psihologică, pentru ca șoferul să conștientizeze comportamentul lui la volan și ce efecte pot exista.
Dorul de casă
Mulți șoferi vor să renunțe la meseria pe care au îmbrățișat-o, în ultimul timp, pe motiv că își doresc o familie sau că vor să fie alături de soția și copilul lor.
O bună parte dintre șoferii tineri se simt vinovați atunci când pleacă în cursă și copilul plânge. Atunci este bine să intervenim ca firmă, să invitam șoferul la o discuție, pentru că nu va mai dura mult și va vrea să plece… pentru copil.
Desigur că lucrurile sunt în funcție de cum le privești. Ca psiholog, privind de partea firmei, ne putem da seama că un șofer nu este bine să se lase tulburat emoțional, pentru a da randamentul optim și concentrarea maximă la volan și, atunci, o discuție individuală despre planurile lui, despre ce urmează să facă, este necesară.
Găsește-i motivația și dacă el își „uită”, pentru o perioadă, obiectivele propuse, amintește-i-le.
De exemplu, această abordare, la tinerii șoferi, merge foarte bine.
Ce vrei să obții cu banii câștigați din meseria asta? O să primiți răspunsuri: o mașina, o casă, să îmi renovez apartamentul, să am un trai mai bun etc.
Monitorizați planurile îndeplinite. În funcție de cum planurile ajung la final, gândul de a pleca din firmă va apărea și el. Aveți grijă să-i țineți mereu conectați cu alte obiective. E ca și cum nu poate pleca din firmă până când nu ajunge unde și-a propus. Statistica spune că o persoană rămâne la un loc de muncă aproximativ 3 ani.
Îndrăzniți să ascultați nevoile șoferilor, chiar dacă uneori pare că e prea mult, și găsiți împreună soluții! Poate fi un câștig de ambele părți!
Generații de șoferi
Și, pentru că am amintit despre motivațiile șoferilor tineri, trebuie să subliniem că implicațiile pe care le are un șofer tânăr, față de un șofer cu vechime de 10-15 ani în această industrie, sunt diferite, atât în comunicarea dintre ei, în calitate de colegi, cât și la nivelul firmei.
- Disputele între ei sunt aceleași ca între un tată și un fiu: adică tot ce ține de ajutor (de a se ajuta între ei atunci când au nevoie), de respect (pentru meseria lor, pentru imaginea firmei, a regulilor) și de responsabilitate (față de participanții la trafic, față de marfă, față de propria persoană, față de firmă).
- Petrecerea timpului liber este diferită, de exemplu tinerii se plimbă cu bicicleta, vizitează, merg la market.
- Tehnologia pentru șoferii din generații diferite impune anumite dificultăț Pentru un șofer cu experiență, să folosească GPS-ul performat cu setările potrivite, cu trimiterea online a anumitor fișiere cerute de dispecerat, poate fi un stres, dacă nu învață că aceste lucruri vin în avantajul lui și pentru a-i ușura munca.
- De asemenea, și tehnologia mașinilor s-a schimbat. O altă dispută între „vechii” șoferi și „noii” șoferi este condusul manual. De asemenea, partea de mecanică (de exemplu schimbatul unei roți) cauzează probleme tinerilor ș
Cum lucrează?
Pentru șoferii cu experiență, sunt importante aspecte ca:
- siguranța locului de muncă;
- siguranța primirii banilor (nu vor o sumă peste piață, dar să fie siguri și la timp);
- respectul (pentru experiența lor, pentru cunoștințele de mecanică, pentru cunoștințele legate de trasee).
Șoferii cu experiență, uneori, pot avea mai multe cunoștințe decât un dispecer, pentru că ei cunosc bine traseele și, în funcție de încărcare, tipul mărfii, relief și traficul din acea zonă, pot spune dacă este posibil să ajungă la timp pentru livrarea mărfii.
Altfel stau lucrurile cu noua generație de șoferi, care vor salarii mari, dar fără să aibă prea multă responsabilitate și care se plictisesc repede (și de job și de firmă).
Cum ar trebui abordat un șofer tânăr? Dar unul cu experiență?
Abordarea șoferilor tineri ar fi prin informare corectă și educare. Ei aud doar părerile din parcare, ale celorlalți colegi și, astfel, de multe ori nu cunosc toate aspectele acestei meserii. Pregătirea trebuie făcută începând din școala de șoferi, continuând cu instruirea lor la firmă, ședințe în care să li se explice cum funcționează transportul. Iar toate acestea trebuie verificate prin chestionare cu întrebări. Educarea noțiunii de stabilitate se poate face prin acordarea unor bonusuri de fidelitate la 1 an, la 2 ani…
Pot fi făcute și sugestii de petrecere a timpului liber. De exemplu, șoferul nostru a parcat, pentru pauza de 45 ore, la 15 km de mare. I-am sugerat să profite și să meargă la plajă. S-a arătat foarte încântat că ne-am gândit la el, chiar dacă, poate, și el avea de gând să procedeze așa. Altfel spus, este bine să ținem pasul noi, ca firmă, cu nevoile angajaților, mai ales cu acțiuni care nu implică multe costuri suplimentare, cum ar fi instruire, sugestii de petrecere a timpului liber, o bună comunicare etc.
Pentru șoferii cu mulți ani de experiență, este indicată instruirea privind tehnologia, elementele noi, dar și training-ul care să vizeze nevoile sale (de exemplu, condusul economic sau citirea computerului de bord).
Importanța implicării
Am avut un caz la firmă tocmai în acest sens, prezența unui copil mic, ce îl făcea pe șoferul – tată să se răzgândească aproape la fiecare plecare, zicându-și că mai face câteva curse și renunță la meserie. Era unul dintre șoferii buni, fără să facă probleme, descurcăreț și implicat. Ca firmă, am fost conștienți că, dacă pleacă de la noi, va fi pentru ca este într-un moment de slăbiciune și pentru că, tot zicându-și asta de un an de zile, s-a fixat pe acest lucru, neștiind neapărat ce implică rațional. Nu se va angaja la o fabrică, așa cum a spus, ci tot „pe camion” va fi. Așa că i-am spus să se mai gândească la nivelul financiar cu care s-au obișnuit și să își facă niște calcule, dacă poate să mai aibă toate lucrurile pe care și le permit acum, dacă s-ar angaja pe un salariu de fabrică, de maxim 2.500 – 3.000 lei cu ore suplimentare. Adică va munci destul de mult și oboseala își va spune cuvântul, în timpul pe care îl va petrece cu familia.
I-am zis că nu îi desfacem contractul de muncă și că poate reveni la firmă când va considera el. Să își ia timp să stea cu familia. După trei săptămâni, a sunat că vrea să plece în cursă. În primul rând, pentru partea financiară. În al doilea rând, datorită faptului că imaginea idilică despre familie pe care ne-o creează dorul la distanță ține puțin, iar apoi lucrurile nu se mai desfășoară așa cum ni le imaginam, dominați de sentimentul de dor.
Andreea GHEORGHE
Psiholog specializat în psihologia transporturilor
gheorghe.andreeaioana@yahoo.com
