Procedura insolventei in Romania este reglementata de Legea nr. 85/2006, lege care a suferit numeroase modificari de la intrarea sa in vigoare pana in prezent, ultimele modificari si completari fiind aduse in aceasta vara prin Legea nr. 169/2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 505 din 21 iulie 2010.
Asa cum am aratat intr-un articol anterior, scopul procedurii insolventei, declarat prin lege, este de a acoperi pasivul debitorului aflat in insolventa, indiferent care sunt cauzele ajungerii in aceasta stare.
Reglementare, scop, notiuni, proceduri
Conform legii romane, „insolventa este acea stare a patrimoniului debitorului, care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide si exigibile“. De asemenea, legiuitorul a definit notiunile de insolventa prezumata ca fiind vadita si insolventa iminenta, conditii care trebuie indeplinite pentru deschiderea procedurii la cererea debitorului si/sau, dupa caz, la cererea creditorului. Astfel, insolventa este prezumata ca fiind vadita atunci cand debitorul, dupa 90 de zile de la scadenta, nu a platit datoria sa fata de creditor, prezumtia fiind una relativa, ceea ce inseamna ca poate fi rasturnata prin proba contrarie de persoana interesata.
Insolventa este iminenta atunci cand se dovedeste ca debitorul nu va putea plati la scadenta datoriile exigibile angajate, cu fondurile banesti disponibile la data scadentei.
Legea reglementeaza o procedura generala si o procedura simplificata (procedura falimentului), la care poate fi supus debitorul aflat in insolventa.
Procedura generala reprezinta procedura legala prin care un debitor care indeplineste conditiile prevazute de lege intra, dupa perioada de observatie, succesiv, in procedura de reorganizare judiciara si in procedura falimentului sau, separat, numai in reorganizare judiciara ori doar in procedura falimentului. Procedura simplificata reprezinta acea procedura legala prin care debitorul care indeplineste conditiile prevazute de lege intra direct in procedura falimentului, fie odata cu deschiderea procedurii insolventei, fie dupa o perioada de observatie de maximum 50 de zile.
Conditii pentru insolventa
Conditiile generale prevazute de lege pentru deschiderea procedurii, care trebuie intrunite cumulativ, sunt: insuficienta fondurilor banesti disponibile, ceea ce inseamna ca debitorul nu mai dispune de lichiditati sau acestea sunt insuficiente pentru a-si acoperi datoriile ajunse la scadenta; datoriile debitorului trebuie sa fie certe, lichide si exigibile (datoriile sunt certe daca acestea au o existenta clara, neexistand un litigiu asupra lor, sunt lichide atunci cand au un cuantum determinat, neurmand a fi stabilite de instanta, si sunt exigibile atunci cand au ajuns la scadenta, creditorul putand cere executarea lor, fara a fi obligatorie existenta unui titlu executoriu); debitorul sa fi intarziat plata datoriilor sale fata de creditor cu mai mult de 90 de zile de la scadenta (anterior Legii nr. 169/2010, termenul era mai scurt, respectiv de 30 de zile); valoarea-prag reprezentata de cuantumul minim al creantei pentru a putea fi introdusa cererea creditorului avand ca obiect deschiderea procedurii a crescut de la 30.000 lei la 45.000 lei potrivit Legii nr. 169/2010, iar pentru salariatii creditori valoarea-prag minima a creantelor lor salariale este de 6 salarii medii brute pe economie/pe salariat; prin Legea nr. 169/2010, s-a introdus o noua conditie pentru solicitarea deschiderii procedurii insolventei valabile pentru toti creditorii, inclusiv cei bugetari, si anume, acestia vor putea solicita deschiderea procedurii numai daca dupa compensarea datoriilor reciproce (creditor-debitor), de orice natura, suma datorata acestora va depasi suma de 45.000 lei sau, dupa caz, de 6 salarii medii brute pe economie/salariat.
Apreciem ca este o completare mai mult decat binevenita mai ales in cazul contribuabililor debitori la bugetul general consolidat, care au, in acelasi timp, sume de rambursat/ restituit de la stat si in cazul carora statul va trebui, in lumina noilor prevederi, sa efectueze, mai intai, compensarea datoriilor reciproce.
Insolventa la cererea debitorului
Debitorul aflat in stare de insolventa este obligat sa adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozitiilor legii romane care reglementeaza procedura insolventei, in termen de maximum 30 de zile de la aparitia starii de insolventa. In cazul in care la data expirarii termenului de 30 de zile debitorul este angrenat, cu buna credinta, in negocieri extrajudiciare pentru restructurarea datoriilor sale, acesta are obligatia de a adresa tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozitiilor legii privind insolventa, in termen de 5 zile de la esuarea negocierilor.
Totusi, daca starea de insolventa este iminenta, definita astfel cum am aratat mai sus, debitorul are dreptul sa adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozitiilor legii privind procedura insolventei, chiar inainte de aparitia starii de insolventa. Important de stiut este si faptul ca legea sanctioneaza introducerea prematura, cu rea-credinta, de catre debitor a unei cereri de deschidere a procedurii, cu atragerea raspunderii patrimoniale a debitorului persoana fizica sau juridica, pentru prejudiciile pricinuite.
De asemenea, este sanctionata si neintroducerea sau introducerea tardiva, de catre debitorul persoana fizica ori de reprezentantul legal al persoanei juridice debitoare, a cererii de deschidere a procedurii in termen, care depaseste cu mai mult de 6 luni termenul prevazut lege, fapta care constituie infractiunea de bancruta simpla pedepsita cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda.
Este necesar a se respecta termenele de depunere a documentelor prevazute de lege, deoarece altfel debitorul poate fi decazut din dreptul de a propune un plan de reorganizare. Potrivit legii „nu pot formula o cerere de reorganizare judiciara debitorii, persoane juridice, care in ultimii 5 ani, precedenti hotararii de deschidere a procedurii, au mai fost supusi unei astfel de proceduri“.
Insolventa la cererea creditorului
Orice creditor indreptatit sa solicite deschiderea procedurii impotriva unui debitor prezumat in insolventa poate introduce o cerere introductiva, in care va preciza: cuantumul si temeiul creantei; existenta unei garantii reale, constituite de catre debitor sau instituite potrivit legii; existenta unor masuri asiguratorii asupra bunurilor debitorului; declaratia privind eventuala intentie de a participa la reorganizarea debitorului, caz in care va trebui sa precizeze, cel putin la nivel de principiu, modalitatea in care intelege sa participe la reorganizare.
Prin creditor indreptatit, se intelege creditorul a carui creanta impotriva patrimoniului debitorului este certa, lichida si exigibila de mai mult de 90 de zile, respectand conditiile enumerate mai sus. Creditorul va anexa documentele justificative ale creantei si ale actelor de constituire de garantii.
Pentru a putea solicita deschiderea procedurii, trebuie ca dreptul creditorului la actiune pentru valorificarea creantelor sale sa nu fie prescris.
Exista si un risc pentru creditorii care au introdus cererea de deschidere a procedurii insolventei, dat de faptul ca, la cererea debitorului, judecatorul-sindic ii poate obliga sa consemneze, in termen de 5 zile, la o banca, o cautiune de cel mult 10% din valoarea creantelor, cautiune care va fi restituita in functie de admiterea sau respingerea cererii lor.
Mai mult, cererea introductiva a creditorilor va fi respinsa daca acestia nu vor consemna in termen cautiunea.
Nicoleta IACOB-ANCA
Avocat, IACOB-ANCA & ASOCIATII
