Administratorii firmelor de transport se simt copleșiți de problemele la nivel de personal și de cele pe care le creează legislația. Azi, ne vom opri asupra celor de personal, pentru că, aici, NOI, ca firme, putem interveni și modifica tot ceea ce considerăm a nu fi optim funcțional.
Am discutat cu diferite firme de transport mici și mari despre cum anume gestionează dificultățile de personal. Dacă nu am ajuns și la firma dumneavoastră, ar fi bine să vă răspundeți la următoarele întrebări:
- Cu ce probleme vă confruntați la nivel de personal? Atât cu dispecerii cât și cu șoferii.
- Care e cea mai mare dificultate pe care ați întâmpinat-o cu personalul? Cum ați procedat?
- Cum este comunicarea în firma dvs.?
- Dacă comunicarea este eficientă, ce o face să fie așa? / Ce blochează comunicarea?
- În ce investiți, pentru a avea rezultate mai bune și a face performanță?
- Cum vă pregătiți personalul?
- Angajații ce părere au despre domeniul transporturilor? De ce l-au ales?
- Ce considerați că ați făcut bine până acum, încât să obțineți succesul?
Bineînțeles, administratorii și-au exprimat nemulțumirea față de șoferi, iar managerii – și față de șoferi și față de dispeceri. Cum ajung persoanele să ocupe un loc în firma dumneavoastră? Îi angajați, adică îi alegeți, îi selectați. Cu toții cunoaștem realitatea crizei de șoferi și ne bazăm, de cele mai multe ori, pe principiul: din ce-i mai rău, alegem pe cel mai puțin rău și culmea este că, după ce investim în el ca șofer, ca pregătire, după ce învață, pleacă la alta firmă. De ce? Pentru că îi este simplu să obțină un alt loc de muncă.
Cum fac selecția de personal majoritatea firmelor? Vin la un interviu, răspund la câteva întrebări despre program, despre CMR, despre legislație (în cel mai bun caz), dacă e vreo mașina în parcare, timp de câteva minute șoferii își arată abilitățile de profesioniști și gata, sunt angajați.
Cum ar fi dacă fiecare firmă ar organiza training timp de două săptămâni? Pornind de la program, legislație, acte, condus, comunicare, transmiterea informațiilor etc.? Efectul ar fi că șoferul ar sta mult pe gânduri până să semneze contractul cu firma și, de asemenea, ar putea pleca la o altă firmă, unde îl așteaptă același lucru… „pregătirea la valorile firmei”. În multinaționale, un astfel de training poate dura și 2-3 luni.
Lăsând la o parte testele psihologice și de personalitate și cum am putea să ne motivăm șoferii și angajații în funcție de personalitate, din studii și interviuri de selecție, ca psiholog, i-am împărțit în două categorii, pentru a ști ce ne așteaptă încă din prima cursă. V-aș sugera să cunoașteți acest aspect. Sunt șoferi profesioniști, pasionați și șoferi profesioniști pregătiți sau mai puțin pregătiți, nehotărâți. Ambele categorii fac acest job pentru venitul pe care îl primesc, însă e important să vedem în care categorie se află, de la început.
Șoferi pasionați versus nehotărâți
Șoferii pasionați se centrează pe sine, comunicarea cu dispeceratul va fi una bazată pe respect și conștiinciozitate, nu îi interesează plângerile colegilor sau ale celor din parcare, pentru că ştiu că pot și le place ceea ce fac. Șoferii nehotărâți fac acest job numai pentru venit și, implicit, ascultă părerile colegilor, pentru a crea un grup al „reproșurilor” și vor căuta întotdeauna scuze, se vor plânge de cât este de greu și, implicit, comunicarea cu aceștia va fi dificilă.
Am fost plăcut surprinsă de răspunsurile șoferilor pasionați de ceea ce înseamnă această meserie pentru ei: „Înseamnă pasiune și, în același timp, business. Ești plătit să mergi în locuri în care, poate, nu ai ocazia să ajungi. Sunt curse și trasee în care mă relaxez. Atât, doar, că apare dorul”. Provocarea psihologului este să îi pregătească pe șoferi astfel încât să devină centrați pe propria persoană, să își găsească un obiectiv pentru care să devină motivați și hotărâți să facă această meserie.
„Buna dimineața, Florin! Ce faci?”
Toți șoferii profesioniști, cer respect atunci când se vorbește cu ei. Fapt ce nu este imposibil, toți vrem să fim respectați. Cei care comunică cel mai mult cu șoferii sunt dispecerii. Reproșurile managerului: „Dispecerul nu este pregătit suficient și nu comunică cum trebuie cu șoferii. Nu acordă atenție detaliilor.” Așa cum șoferii sunt imaginea firmei pe traseu, de asemenea, și dispecerii influențează această imagine a firmei și valorile ei, prin comunicare și prin ceea ce ei transmit șoferilor și clienților. Se uită faptul că administratorul este un om corect și respectuos, dacă, la telefon, șoferului i se vorbește neadecvat situației, dacă nu primește informațiile de care are nevoie, sau dacă șoferul știe mai bine decât dispecerul programul și timpii de condus. În trainingul pe care l-am susținut șoferilor, majoritatea și-au exprimat dorința ca, în mesaje, să nu fie doar încărcare/descărcare ci și „Buna dimineața, Florin! Ce faci?”.
Cum ar fi ca dispecerul să fie mereu informat, organizat, să știe să își prioritizeze activitățile, să acorde atenție detaliilor, astfel încât să nu apară încurcături, să cunoască șoferii și cum anume ar fi benefic să comunice cu ei în diferite situații (să-i certe sau să le ridice moralul), practic, să facă echipă cu șoferul și cu ceilalți colegi?
Administratorul și… restul!
Aici intervine comunicarea. Studiile au arătat că, dacă avem o bună comunicare la locul de muncă, stresul este mult diminuat, pentru că apare foarte rapid rezolvarea de probleme, sau nu se mai ajunge atât de ușor la neînțelegeri și dificultăți (între colegi, cu clienții și cu șoferii).
Directorul este persoana care, teoretic și practic, oferă exemplul comunicării în firmă. Nu este de ajuns să comunicăm, e necesar să comunicam eficient, cu scopuri clare și precise. În urma analizei pe care am realizat-o firmelor, am o concluzie: într-o firmă sunt administratorul și… restul! Fiecare din firmă știe ce e mai bine, are propria părere, pe care nu o comunică, și așa se ajunge la conflicte, tensiuni și probleme!
Perspectiva pe termen lung: așa cum, acum ani de zile, ați avut o perspectivă a unui business și a funcționat pentru că v-ați gândit pe termen lung la el, acum societatea este într-o schimbare rapidă și e necesar să acordați atenție detaliilor legate de personal: pregătirea angajaților, diminuarea stresului la locul de muncă, comunicarea eficientă, încrederea în sine a acestora, consolidarea echipei, consolidarea grupului.
Studiile arată cele 4 mari trăsături ale oamenilor de succes: Dorința puternică, Determinarea, Încrederea în sine și Perspectiva pe termen lung. Dar, atenție! Încrederea în sine nu înseamnă și încrederea în ceilalți (angajați), ci, de multe ori, înseamnă „eu știu cel mai bine”. De obicei, când cineva are prea multă încredere în sine, majoritatea celorlalți oameni reacționează invers, adică scade încrederea în abilitățile și capacitățile proprii.
Andreea GHEORGHE
Psiholog specializat în psihologia transporturilor
gheorghe.andreeaioana@yahoo.com