Recent, am auzit știrea referitoare la un „accident cu 19 răniți și 1 mort în Olt. Trei mașini, două tiruri și un microbuz s-au ciocnit”. Mi-am amintit un alt caz, mai vechi, în care a fost implicat tot un microbuz transport persoane, dar și un mijloc transport marfă. A fost una dintre puținele situații, din acea perioadă, când a fost atrasă și răspunderea penală a societății de transport marfă.
Nu voi relua, în acest material, discuțiile legate de cazul mai vechi, unde societății de transport marfă i s-a stabilit vina de a fi permis efectuarea transportului în cauză cu mijlocul său de transport care nu a fost echipat cu cauciucuri corespunzătoare, deoarece am mai abordat acel caz. Am reamintit acel caz pentru a avea în vedere că și societățile (persoanele juridice) nu doar conducătorii auto (șoferii, cum sunt uzual denumiți) se pot face vinovați de urmările negative ale unui accident auto.
Distanța…
Căutând informații despre incidentul auto cu „19 răniți și 1 mort” am găsit „știri” contradictorii și păreri ale unor nespecialiști posesori de carnet de conducere (probabil) dar cu puțini kilometri la activ. Într-un material apare ca vinovat o șoferiță care nu s-a asigurat, într-un alt material vinovat este menționat un șofer de 50 de ani și tot așa. Cum acest material nu are rolul de a stabili cine se face vinovat de producerea accidentului, nu voi insista pe acest aspect. Revine organelor de cercetare și instanței judecătorești să stabilească cine se face vinovat. Ceea ce vreau să atrag atenția este cu privire la ceea ce putem face ca, pe viitor, să poată fi evitate astfel de evenimente și, dacă totuși se întâmplă, să poată fi acoperite daunele suferite.
Un element comun în cele două „știri” de mai sus a fost că accidentul s-a produs și din cauza faptului că nu s-a păstrat o distanță suficientă față de mijlocul de transport din față. Deși Codul rutier (OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice), în art. 51, stabilește această obligație („Conducătorul unui vehicul care circulă în spatele altuia are obligația de a păstra o distanță suficientă față de acesta, pentru evitarea coliziunii.”), în practică, această distanță nu este reglementată și nici explicată suficient (începând cu școlile de șoferi), pentru a putea da valoare reglementării legale. De cele mai multe ori, doar după producerea unui eveniment rutier ne amintim de neadaptarea vitezei la condițiile de drum, de nepăstrarea distanței legale etc. Cred că, din când în când, noi, șoferii, ar trebui să urmărim, pe simulatoare sau la TV, animații grafice cu evenimente rutiere de genul de mai sus și să vedem finalizarea lor cu imagini reale ale accidentelor. Poate așa vom fi mai atenți în trafic și mai conștienți de urmările negative ale condusului imprudent. Până atunci, să revenim la scopul acestui material. Și, totuși, cine plătește?
Mai întâi, să facem o evaluare sumară a daunelor și a celor îndreptățiți la despăgubiri.
În primul rând, pentru persoana decedată, vor putea solicita și primi daune materiale (bunurile distruse/pierdute, cheltuielile cu înmormântarea și obiceiurile ulterioare înmormântării dar legate de aceasta etc.) și daune morale (constând în sume de bani care să acopere durerea pierderii persoanei decedate) familia și/sau rudele apropiate acesteia. În categoria celor îndreptățiți la despăgubiri și daune morale, intră: părinții, soțul / soția / concubinul / concubina, copii și frații/surorile persoanei decedate. Toți cei menționați pot solicita și primi daune morale. La nivel național, practica societăților de asigurare și practica instanțelor de judecată sunt unitare, daunele morale fiind apreciate de la caz la caz.
Au existat daune morale de 10.000 de lei, de 100.000 de lei, de 100.000 de euro și chiar de 1.000.000 de euro.
De asemenea, pentru persoanele rănite, vor trebui plătite cheltuieli pentru îngrijiri medicale, pentru imposibilitatea de a se prezenta la muncă/incapacitate temporară sau definitivă de muncă, infirmități, cheltuieli cu spitalizarea etc. Iar pentru mijloacele de transport avariate/distruse ale căror reparații sau contravaloare trebuia acoperită, proprietarii acestora vor putea solicita despăgubiri. În plus, pentru bunurile avariate sau distruse (bunuri personale, marfa transportată, drumul etc.), proprietarii pot solicita despăgubiri.
Toate acestea trebuie plătite. Cine plătește?
Un asigurător sau mai mulți și… vinovatul
După toate probabilitățile, vom avea un asigurător (sau, poate, mai mulți), depinde câți vinovați vor stabili cei competenți; probabil daunele/despăgubirile vor fi acoperite pe polița RCA a celui/celor vinovați. Dacă se va stabili că există un singur vinovat și, deci, și un singur asigurător, toate daunele/despăgubirile vor trebuia acoperite de acesta, iar, în situația în care cuantumul acestora depășește suma maximă prevăzută în RCA, diferența va trebui achitată de vinovat.
În situația în care societatea de asigurări nu este solvabilă toate despăgubirile și daunele morale vor trebuia suportate de persoana vinovată.
Evenimentul a trecut. La acel moment, știrile anunțau că a fost activat „planul roșu de intervenție”, că s-a făcut o mobilizare generală pentru a se dona sânge pentru victimele accidentului etc.
Ce trebuie să facem?
Să uităm vorba „mie nu mi se poate întâmpla una ca asta” și să ne facem asigurare de viață. Să circulăm cu atenție. Să încheiem asigurarea de răspundere civilă (RCA) la o societate solvabilă. Să ne asigurăm marfa transportată, de asemenea, la o societate solvabilă. Să respectăm regulile de circulație, care nu sunt doar o obligație legală, ci și una morală. Era să uit, să ne unim eforturile pentru obligarea autorităților competente să demareze construirea de drumuri adaptate nevoilor actuale (autostrăzi în primul rând). Atenție la neatenție!
avocat George IACOB-ANCA
george@iacob-anca.ro
SCA IACOB-ANCA & ASOCIAȚII
