Inteligența artificială își face din ce în ce mai mult simțită prezența în viața noastră. Ce este Inteligența Artificială (IA)? De-a lungul timpului au fost formulate mai multe definiții, în esență fiind vorba cam de același lucru: „gândirea” umană – rațională, logică, emoțională etc. – realizată de o mașinărie. Evoluția umană a însemnat tocmai ca activitățile umane să fie mutate către „mașinării”.
Evoluția tehnică din ultimii 200 ani este elocventă, în acest sens. De ce munca intelectuală să nu o facem cu ajutorul unui computer, dacă am reușit ca munca fizică să o punem în cârca mașinăriilor? Astăzi, când comanzi o pizza, o faci de obicei dând un telefon. Urmarea firească fiind un cioc-cioc în ușă/țârâit de sonerie și pizza este livrată. Într-un viitor nu prea îndepărtat, acest mod de livrare va deveni o raritate, livrarea la ușă fiind doar o opțiune secundară. Vom auzi tot un cioc-cioc însă nu la ușă, ci la geam (indiferent de etajul la care te afli), unde se va afla o dronă controlată cu ajutorul inteligenței artificiale.
Prezentul… din ce în ce mai asistat…
Această inteligență umană mutată către echipamente o simțim din ce în ce mai prezentă în viața noastră. Mai circulă cineva cu un autoturism fără ABS? Poate doar cei cu mașini de epocă. Inteligența umană – atenția conducătorului auto la condițiile de drum (apă, polei, gheață etc.) a fost împărțită cu mașina care preia, astfel, din activitatea anterioară a conducătorului auto. În același palier de activități mutate către mașinării este și plecarea din rampă, care acum este asistată.
Mai avem senzor pentru unghiul mort, de ce să ne mai obosim să fim atenți când o face altcineva pentru noi? Avem astăzi, uzual: ABS (sistem ce previne blocarea roților la frânare), EBD (sistemul de distribuire electronica a puterii de frânare), AFU/EBA (asistență la frânarea de urgență – sistemul contribuie la realizarea unei bune frânări în timpul unei situații de urgență, prin creșterea presiunii asupra frânelor în cazul în care acesta detectează faptul că șoferul nu a apăsat suficient de tare pe frână), TPMS (sistem de monitorizare a presiunii din pneuri), Tempomat sau Cruise Control (sistem de limitare a vitezei), HSA (sistemul de asistență la pornirea în rampă), AFL (sistem de iluminare frontal adaptiv) și lista ar putea continua.
Ce să mai vorbim de TSA/TSR (sistemul de recunoaștere a indicatoarelor rutiere – un sistem inteligent care detectează limitările de viteză, avertizări de zăpadă, ploaie, curbe, curbe periculoase, restricții de trafic etc.) și de LDW/LKS (sisteme de menținere a benzii de circulație, care te avertizează sonor atunci când depășești linia de marcaj de pe carosabil fără a semnaliza acest lucru).
Viitorul…
Viitorul sună bine, camioane fără șofer (vor dispărea o serie de costuri: drepturi salariale – salariu, diurnă, motorina lipsă etc.), autostrăzi electrice pentru camioane electrice (se reduce poluarea) și implicarea inteligenței artificiale din ce în ce mai mult în viața cotidiană (vom fi mai odihniți, pentru că vom acționa și gândi mai puțin). Deși am evoluat simțitor de repede în ultimii 200 de ani, totuși nu am plecat de pe Pământ, tot aici am rămas, aici ne naștem, aici trăim (diferit față de generațiile anterioare) și tot aici ne reîntoarcem de unde am plecat.
Am „evadat” puțin și am fost pe Lună, în urmă cu ceva ani. Cred că ultima dată un „pământean” de-al nostru a pus piciorul pe lună în 1972, deci acum mai bine de 40 de ani. Oare de ce acum nu mai merge nimeni pe acolo, deși tehnologia de acum este net superioară celei din perioada în care pământenii zburau spre Lună?
Inteligența artificială va ajuta la gestionarea mai bună a resurselor umane (șoferi, dispeceri etc.) și materiale (mijloace de transport etc.). Să o primim cu brațele deschise. Chiar să o primim cu brațele deschise?
Pentru a putea da un răspuns cu privire la influenta Inteligenței Artificiale în transportul rutier, să ne uităm puțin în „curtea vecinului”, respectiv în transportul aerian, unde există și acum piloți pe avioane, chiar dacă tehnica existentă în aeronave este net superioară celei de acum 50 de ani.
În trecut, o aterizare „perfectă” era rezultatul muncii pilotului și mai puțin al tehnicii, acum pilotul împarte laudele cu tehnica din dotarea aeronavei, dar el tot acolo există. Este adevărat că tehnica mai dă și rateuri (sau oamenii din spatele ei?) – vezi cazul aeronavelor Boeing 737 Max – însă nimic nu este perfect.
Consider că vor exista și în viitor conducători auto/dispeceri etc., pentru că tehnica folosită nu va putea să înlocuiască spiritul de supraviețuire uman.
În final, să ne imaginam puțin cum va fi când inteligența artificială va fi utilizată și în actul de justiție, când litigiile vor fi judecate de niște calculatoare-judecători, care analizează cauza având în vedere o bază de informații foarte bogată, cu cazuri similare sau nu.
Până atunci, recomand soluționarea litigiilor în mod amiabil, prin negociere directă, eventual cu ajutorul specialiștilor în domeniu (cum sunt avocații specializați în transporturi, arbitrii specializați din cadrul Tribunalului Arbitral în Transporturi etc.), iar doar când acest fapt nu este posibil, să se apeleze la instanțele de judecată statale.
Avocat George IACOB-ANCA
SCA IACOB-ANCA & ASOCIAȚII
george@iacob-anca.ro
