Șoferul de cursă lungă

Nu sunt puţini şoferii care spun că dacă nu ai făcut şi curse lungi, atunci nu ştii cu adevărat ce înseamnă viaţa de şofer. Viaţa de şofer, cu bune şi cu rele.

De cele mai multe ori când vorbim de şoferii de cursă lungă, ne gândim la şoferii de TIR. Nu cu mult timp în urmă – nu au trecut decât 25 de ani – în perioada comunistă, şoferii de TIR erau consideraţi o veritabilă elită a meseriei. Erau apreciaţi, dar, mai mult, erau invidiaţi.

Și asta pentru că erau, alături de marinari şi de piloţi, printre puţinii care, prin natura serviciului, puteau să iasă în mod frecvent în afara graniţelor ţării şi care aveau dreptul să deţină, în mod oficial, valută. Această libertate relativă era plătită cu vârf şi îndesat prin regimul dur de viaţă şi prin riscurile care puteau să apară în orice moment.

Regim dur de viaţă

Nici astăzi lucrurile nu sunt cu mult diferite. Deşi graniţele sunt deschise şi se circulă fără probleme în comunitate şi nu numai, chiar dacă nimeni nu te mai întreabă câţi euro ai în buzunar şi condiţiile de lucru sunt incomparabil mai bune, riscurile au rămas aceleaşi şi viaţa de şofer de cursă lungă nu este mai uşoară. Ba mai mult, acum, TIR-istul ştie întotdeauna când pleacă, dar nu şi când se întoarce.

Casele de expediţie îi dirijează în funcţie de solicitări şi firmele mari au instituit chiar un program de lucru care înseamnă mai multe luni în cursă şi o pauză de câteva săptămâni acasă. Pe un site de socializare, un şofer a sintetizat foarte bine calităţile pe care trebuie să le aibă un şofer de cursă lungă pentru a rezista acestui regim de viaţă: „Încredere (reală) în forţele proprii, curaj, ambiţie şi… microbul în sânge. Coloană vertebrală (la propriu), respect de sine şi simţul umorului. Cunoştinţe de legislaţie rutieră, de mecanică, regulamentul 561, Codul muncii, geografie, simţul orientării, câte puţin din câteva limbi străine, spirit de aventură şi rezistenţă la stress (fizic şi psihic). Motivaţie solidă (alta decât banii) şi calm englezesc.“

Aceste calităţi pe care un şofer le-a simţit necesare pentru a putea face faţă cu bine activităţii de transport internaţional reprezintă doar vârful aisbergului. Competenţa profesională – cunoscutele CPI şi CPC – şi calităţile personale – examenul medical şi psihologic – sunt cerinţele de bază pentru a putea practica activitatea de conducere auto. Standardele de apreciere, de evaluare atât a competenţei profesionale cât şi a calităţilor individuale nu diferă prea mult la transportul intern faţă de cel internaţional. Ce îi deosebeşte atunci pe şoferii de TIR de ceilalţi şoferi?

Singurătate, dor de casă

Parafrazând un film de referinţă al anilor ’60 – Singurătatea alergătorului de cursă lungă – singurătatea şoferului de cursă lungă este poate elementul cel mai definitoriu al acestui tip de activitate şi, în acelaşi timp, cel care induce cel mai mult aspecte colaterale. Paradoxal, deşi pe şosea nu se află singur, comunitatea şoferilor de TIR este foarte puternică şi solidară, staţiile camioanelor emiţând continuu, şoferul se simte singur – el, camionul şi drumul. Mircea Eliade spunea despre singurătate că „e starea spirituală în care ne naştem, acea stare naturală şi adevărată“.

La volan, singurătatea devine altceva: rămânem singuri cu gândurile şi conştiinţa noastră, cu spaimele şi îndoielile noastre. Singuri în faţa dificultăţilor personale, cu dorul de familie în suflet, cu grija faţă de copii, singuri, fără lucrurile care atunci când nu sunt lângă noi devin cele mai dragi şi, mai ales, indispensabile. Apariţia tendinţelor agresive, o stare de oboseală, de pasivitate, sentimentul că „lipseşte ceva“, fumatul excesiv, irascibilitatea sunt comportamente pe care şoferii de cursă lungă nu şi le pot explica.

Aceste comportamente, care par, la prima vedere, să nu aibă motiv, sunt urmarea stresului instalat din cauza fenomenului de singurătate. Starea psihică a şoferilor de cursă lungă este afectată nu numai de singurătate. Specificul transporturilor internaţionale – mai ales în condiţiile socio-politice actuale – îşi pune de asemenea amprenta pe comportamentul, pe atitudinile şi, în final, pe psihicul conducătorului auto.

Riscuri multiple

Responsabilitatea pentru marfa transportată în condiţiile în care, de multe ori, camioanele sunt supuse furturilor (raportul anual TAPA EMEA, Vigilant precizează că furtul de mărfuri a crescut în anul 2013 cu 66% faţă de anul anterior), problemele cu care se confruntă de multe ori în vamă în zona euro-asiatică, staţionările uneori prelungite pe perioada sărbătorilor legale, când nu au acces pe drumuri, dormitul în cabină şi masa care este de obicei „de la pachet“ sunt factori care, la rândul lor, influenţează starea psihică. Iar starea psihică afectează randamentul şoferului de TIR, scade eficienţa acestuia şi, nu în ultimul rând, creşte probabilitatea producerii de accidente.

În această situaţie, cresc costurile cu mentenanţa autovehiculelor, creşte consumul de carburant, pot apărea majorări ale costurilor poliţelor de asigurare – bonus malus – şi chiar pagube privind integritatea mărfurilor transportate. Tot aici putem vorbi şi de o migraţie sporită a conducătorilor auto de la o firmă la alta – şoferii nu caută neapărat numai beneficiile materiale, ci şi o anumită „înţelegere“ din partea managerilor sau a patronilor.

Șoferii de autocar, responsabilităţi speciale

Atunci când se face referire la şoferii de TIR, lumea se gândeşte la şoferii de transport marfă şi mai puţin la conducătorii auto de transport persoane. O dată cu posibilitatea de a circula liber în spaţiul comunitar a crescut semnificativ numărul firmelor şi al autovehiculelor care efectuează transport de persoane în trafic internaţional. Situaţia acestor şoferi are caracteristici speciale.

Vorbim mai puţin de fenomenul singurătăţii (şoferii de transport persoane au un regim de viaţă mai echilibrat), dar apar probleme legate de starea de oboseală, de surmenaj psihic. Regulamentul 561 reglementează perioadele de conducere şi de odihnă, dar nu face referire şi la eficienţa pe termen lung a somnului atunci când şoferii dorm în cuşetă, în mersul autocarului. Și gradul de responsabilizare a şoferilor este altul atunci când transportă oameni. Și să nu uităm că lucrul cu oamenii este cel mai greu.

Activitatea de conducere a unui autocar presupune, pe lângă deplasarea acestuia în siguranţă, şi colaborarea, comunicarea cu pasagerii transportaţi. Pasageri care, la rândul lor, sunt personalităţi, cu dorinţe, comportamente, atitudini diferite, cărora şoferul trebuie să le facă faţă. O atentă supraveghere a categoriei şoferilor de cursă lungă (efectuarea examenelor medicale şi psihologice la timp şi corect), evaluarea periodică a performanţelor acestora pentru a evidenţia de timpuriu anumite probleme, crearea unor condiţii optime de muncă şi de viaţă în timpul curselor sunt câteva din condiţiile necesare pentru a beneficia de conducători auto în care să putem pune baza.

Astfel, putem creşte eficienţa activităţii, putem diminua semnificativ numărul de zile de concediu medical, putem reduce numărul de accidente şi costurile. Nu putem uita şi conştientizarea conducătorilor auto, care trebuie convinşi că apelarea, atunci când simt nevoia, la specialist (medici sau psihologi) poate preveni apariţia unor probleme mai grave. Patronii şi şoferii nu trebuie să uite că profilaxia costă mult mai puţin decât costurile cauzate de exploatarea ineficientă a forţei de muncă, de proasta utilizare a autovehiculului, de comportamentele inadecvate, de producerea de accidente.

Nu sunt puţini şoferii care spun că dacă nu ai făcut şi curse lungi, atunci nu ştii cu adevărat ce înseamnă viaţa de şofer. Viaţa de şofer, cu bune şi cu rele.

Indiferent dacă transportă oameni sau marfă, şoferii de cursă lungă sunt o categorie de conducători auto la care probabilitatea instalării oboselii cronice, a surmenajului, a degradării timpurii fizice şi psihice este mai mare.

Psiholog pr. Cristian SANDU

Cabinet de psihologie autorizat

E-mail: psih.cristian.sandu@gmail.com

Mobil: 0744 657 898