Vitalie Stan, managerul Spitalului de Arşi din Bucureşti arestat în dosarul operaţiilor estetice ilegale, lua şpagă de la paciente înainte de intervenţiile chirurgicale şi uita de multe ori plicurile în halatul lăsat în sala de operaţie, iar un apropiat al său le recupera şi îl suna să-l întrebe ce să facă cu banii, sugerând, în glumă, ca de problemă să se ocupe o asistentă: “Dacă e mită, s-o aresteze pe ea!”. o astfel de convorbire telefonică apare într-o stenogramă aflată la dosar. În altă interceptare, un chirurg din lotul de şpăgari îşi propunea să mărească tarifele, supărat pe concurenţă, iar în alta, o pacientă trata cu dr. Cristina Isac cum să-i facă sânii “să nu mai fie moi”, ce implant să aleagă şi cât să coste operaţia.
Împreună cu managerul Vitalie Stan au fost arestaţi preventiv şeful Secţei de Chirurgie Plastică, Nicolae Antohi, şi medicul Cristina Elena Isac, la domiciliul căreia au fost găsite sumele de 106.820 de euro, 10.100 de dolari, 180 de lire sterline şi 287.070 de lei, iar în conturile bancare ale acesteia, în jur de 700.000 de euro.
Alţi 6 chirurgi de la acest faimos spital – Florica Guşă, Carmen-Elena Boiangiu, Ioan Costică Ghiţă Plujdescu, Florin Parasca, Ivan Vătămănescu şi Aurelia Isac, – precum şi o angajată a unei clinici private, sunt cercetaţi sub control judiciar.
Procurorii Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti îi acuză că efectuau operaţii estetice în mod ilegal, percepând şpagă de la paciente pentru a le face nasul mai frumos sau pentru implant de silicoane mamare şi fesiere, apoi decontau de la Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti circa 5.000 de lei pe fiecare intervenţie chirurgicală.
Procurorii notează, în referatul prin care cer magistraţilor arestarea preventivă a chirurgilor, că “inculpaţii şi suspecţii au deturnat complet scopul şi funcţionalitatea Spitalului Clinic de Urgenţă de Chirurgie Plastică, Reparatorie şi Arsuri, singurul de această specializare din România, unitate în care au fost investite sume importante pentru modernizare şi dotare, transformându-l practic în propria lor clinică de chirurgie plastică din care unii dintre medici efectuau numai operaţii estetice”.
“De reţinut este faptul că spitalul este structurat pe mai multe secţii, având un personal medical suficient ca să asigure continuitatea serviciilor medicale, chiar şi în condiţiile în care o parte din medici sunt indisponibili. Această afirmaţie este susţinută şi de situaţia din spital, conform căreia o parte din medici nu efectuau decât operaţii estetice voluptuarii, în interes propriu, necontribuind la realizarea obiectului legal de activitate al spitalului”, mai notează anchetatorii, în referat.
Anchetatorii au interceptat o discuţie purtată în 25 septembrie 2013 de dr. Vitalie Stan cu un apropiat al său, în care se arată cum şeful spitalului lua bani de la paciente înainte de operaţii. Procurorii redau convorbirea în referatul cu propunerile de arestare.
“Faptul că inculpatul primeşte sume de bani de la paciente imediat înainte de efectuarea intervenţiei: Astfel, în ziua de 25.09.2013, la ora 18:00:57, V.S., de la postul telefonic …….. este contactat de către S.A., aflat la postul telefonic ………., ocazie cu care poartă umătoarea convorbire în limba română:
DR.V.S.: Salut, salut!
S.A.: Salut! Ai făcut un obicei din a-ţi lăsa banii prin sala de operaţie.
DR.V.S.: Ce-am făcut?
S.A.: Un obicei din a-ţi lăsa banii prin sala de operaţie.
DR.V.S.: Ce-am făcut?
S.A.: S-a mai întâmplat. Ţi-ai lăsat halatul cu un plic plin cu bani în el.
DR.V.S.: Ah, da’ nu eu, cred că pacienta mi l-a lăsat, în sală.
S.A.: Nu băi, halatul tău alb, de ăsta scrie doctor S. halatul alb care-l pui peste… bluza aia albă.
DR.V.S.: Asta mi-a băgat bani fără să-mi dau eu seama.
S.A.: (râde)…Aşa. Ce facem cu el? Punem o asistentă de sală să dea, dacă nu e mită, dacă e s-o aresteze pe ea şi după aia… (râde).
DR.V.S.: Asta e, dacă n-am fost atent unde a băgat aia banul.
S.A.: Da. Păi ce facem cu el V . ?
DR.V.S.: Mmm… asta.
S.A.: Unde-l lăsăm?
DR.V.S.: Halatul? Oriunde.
S.A.: Halatul ca halatul, da’ plicul, băi, acuma vorbim serios…
DR.V.S.: Ia-l tu şi mi-l dai.
S.A.: Ţi-l dau şi ţi-l aduc mâine?
DR.V.S.: Bine (râd)”.
În altă discuţie redată în referatul cu propunerile de arestare, medicul P. S. se plânge de tarifele mici percepute în comparaţie cu alţi medici din branşă, context în care îşi propune să mărească sumele cerute pentru intervenţiile medicale pe care le face.
Cu acelaşi prilej, medicul spune că nu dă “factură” pentru serviciile medicale pe care le oferă.
“P.B.F.: Da, iubire.
P.S.: Ce faci?
P.B.F.: Uite, citeam şi eu pe forumul ăsta.
P.S.: Şi?
P.B.F.: Şi… e nişte imbecile care acuma au căşunat pe A..
P.S.: El e cel mai bun.
P.B.F.: Da. Trei mii euro la spital, frate. Şi vroiam să intru şi eu acuma să le întreb: Şi cum proce… cum primiţi factura?
P.S.: Las’ că factură nu le dau nici eu, stai liniştită.
P.B.F.: La spital?
P.S.: Nici la spital, nici la clinică, aşa că…
P.B.F.: Hai mă lasă…
…
[…]P.S.: Ce să fac? Uite acuma am terminat, am consultat pe unul cu o ginecomastie, da’ ginecomastie frate.
P.B.F.: Ăăă…ca ai mei. (râde)
P.S.: Eee…mai mari.
P.B.F.: Ei na?
P.S.: Da… A zis că vine în decembrie.
P.B.F.: Îhî.
P.S.: Da. Mă rog. Am mai băgat o injecţie, o de aia, o nu ştiu ce…
P.B.F.: Ei bravos. Ăăă…da mă da sunt nişte, A. ăsta are nişte preţuri teribile îţi spun.
P.S.: Da.
P.B.F.: Zicea vaca asta că dacă o avea la particular la M……………….E, nu ştiu ce…
P.S.: Îhî.
P.B.F.: Ăăă…4.500 euro. Mamă…tu-ţi dai seama?
P.S.: E ditamai profesorul, mă.
P.B.F.: Da mă, da.
P.S.: Păi vezi!
P.B.F.: Şi e…da’ stai puţin că e aceeaşi care a fost la V., ştii…
P.S.: Îîî…nu.
P.B.F.: Ţi-am zis că s-a dus la una la V. şi că vrea 2.000 pe rotunde…
P.S.: Îhî.
P.B.F.: şi 2.300 pe anatomice. Şi că, da’ vrea să-i ceară părerea şi lui A..
P.S.: Îhî.
P.B.F.: Şi că V. i-a spus că intră…îi pune…
P.S.: Alo!
P.B.F.: Mă sună ăla, da. Şi că-i pune 360, că are unde să-i pună. Şi A. cât crezi că i-a zis că-i pune?
P.S.: 280.
P.B.F.: (râde) 255 la unu şi 295 la unu. Anatomici.
P.S.: Lasă, super.
P.B.F.: Aaaa…îţi dai seama? Şi din poză pare una cu un torace ca al meu aşa.
P.S.: Îhî. Păi da, dacă i-a zis V. că intră 360, intră 360. Ce să mai? Nu discuţi.
P.B.F.: Păi bineînţeles, şi…ăăă…nu înţeleg de ce pun ăştia mici mă, nu ştiu ce e în capul lor.
P.S.: C-aşa spun cretinii ăia din occident, care…da’ nici ăia, da’ ştii că nici ăia, adică nu pun aşa, adică ei spun aşa că mici, mici, căcat, ei pun…astea-s pentru proşti.
P.B.F.: Ăhă. A da? Pentru europeni să…
P.S.: A…americanii nu discută mă, nu.
P.B.F.: Ăăă…
P.S.: Bineînţeles.
P.B.F.: Dar, ştii că le-am scris, că, i-am scris lu’ aia că implantul trebuia mai mare ca să se apropie la nivel.
P.S.: Îhî.
P.B.F.: Ştii cât are O?
P.S.: Îîî?
P.B.F.: E operată În Franţa.
P.S.: Da.
P.B.F.: Aşa, are A………. şi are 290 parcă, ceva de genul ăsta.
P.S.: Îhî.
P.B.F.: Îţi dai seama?
P.S.: Deci ai avut dreptate tu. Că implantul trebuia mai mare.
P.B.F.: Păi da, bineînţeles. Nici n-a mai scris de-atunci aia. (râde)
P.S.: Păi bine că s-a operat în Franţa de proastă ce e.
P.B.F.: De proastă, bă, da. 4.000 euro.
P.S.: Îţi dai seama!
P.B.F.: Şi cu A…………
P.S.: Şi cu A…………
P.B.F.: Da, bă.
P.S.: Nu i-ai spus? Cu A…………. puteai să te operezi aici, cu 2.000.
P.B.F.: Aşa mă, aşa ar trebui să intru să le spun la toate câte ceva.
P.S.: Eee…lasă-le că nu are importanţă.
În aceeaşi discuţie, medicul se arată hotărât să crească tarifele pentru intervenţii, precizând că în ziua următoare are programată o pacientă care vrea intervenţii la “gămbi” şi “coapse interne”.
P.B.F.: Îţi dai seama ce de bani le…le ia A., mă iubire?
P.S.: Da.
P.B.F.: Aoleu, doamne.
P.S.: Dacă-i bun.
P.B.F.: Da.
P.S.: Păi nu e, realitatea asta e, trebuie să fac şi eu asta, să măresc preţurile şi gata, nene, ce să mai…
P.B.F.: A…da, nu ştiu ce să zic, iubire.
P.S.: Păi da…
[…]P.B.F.: Băi, ce porcăria dracului! Aoleu! Şi mâine zici că vii târziu, nu?
P.S.: Îhî.
P.B.F.: Aoleu, doamne!
P.S.: Eee…
P.B.F.: Da’ de ce iubi, e mare?
P.S.: Nu-i aşa mare, nu. Da’ e-n mai multe locuri, are şi gămbi, şi coapse interne şi…”.
Într-o altă stenogramă, medicul Cristina Isac a negociat la telefon cu o tânără detalii, inclusiv o variantă de preţ, ale unei operaţii de implant cu silicon, după ce interlocutoarea s-a plâns că are sânii moi şi este deprimată din acest motiv, cerându-i-se să trimită pe mail fotografii relevante în vederea intervenţiei.
Pacienta doreşte să ştie preţurile practicate de medic şi menţionează că acestea nu sunt postate pe internet. În acest context, Cristina Isac i-a prezentat, pe scurt, tariful aproximativ pentru un implant mamar şi a stabilit o întrevedere cu tânăra.
“Convorbirile interceptate în cauză, din care reiese că pacienta s-a înţeles cu medicul Cristina Isac să îi efectueze în spital o operaţie de implant mamar în schimbul unei sume cuprinsă între 2.500 şi 2.800 deeuro, sumă din care o parte va fi remisă medicului anestezist”, notează procurorii, care redau discuţia din 26 septembrie 2013 dintre medic şi potenţialul pacient:
“M.P.: Alo! Bună Ziua!
DR. Isac: Bună ziua!
M.P.: M.P. mă numesc. […]
M.P.: În primul şi-n primul rând îmi doresc foarte mult să-mi fac implant cu silicon, aşa.
DR. Isac: Aşa.
[…]M.P.: Aşa şi la ce preţ este, la dvs. pe pagină nu scriu preţurile?
DR. Isac: Da, nu la mine nu sunt scrise. A, păi iarăşi este foarte greu să vă spun un preţ exact, trebuie mai întâi să vă văd, trebuie să văd dacă aveţi nevoie şi de ridicare, depinde şi de implantul pe care-l folosim rotund, anatomic, şi de firmă. E greu să vă spun aşa, dacă vreţi pot să vă dau un preţ aproximativ.
M.P.: Da, vă rog din suflet.
DR. Isac: Deci, de exemplu cu implante rotunde M………. sau M……….., sunt cele pe care le folosesc eu şi care sunt cele mai bune este în jur de 2.500 euro, incluzând operaţie, anestezie, medicamente, spitalizare, analizele, toate controalele post operatorii şi implantele.
M.P.: Şi ce mai vroiam să vă întreb. Am mai sunat undeva şi mi s-a spus că trebuie să-mi fac analizele de acasă, că… o întreagă nebunie.
DR. Isac: Nu trebuie să le faceţi acasă, le facem la noi în spital, veniţi, vă văd, vă explic ce trebuie să faceţi, este greu să vă spun prin telefon.
M.P.: Da.
DR. Isac.: Nu trebuie să le faceţi acasă, în orice caz, vi le iau eu”
În aceeaşi discuţie, potenţiala pacientă se arată interesată să facă implantul cât mai repede, fiind deprimată de faptul că are sânii moi după naştere, iar medicul îi oferă detalii despre programare, subliniind că este foarte aglomerată, dar este “doctor cinstit” şi ţine locul celor pe care îi programează.
“M.P.: Ştiu, şi ce vroiam să vă mai spun să nu vă mai reţin, că mă gândesc…
DR. Isac: Nu, nu acum chiar pot să vorbesc că acum sunt pe drum. Înainte chiar nu puteam că făceam o grămadă de chestii, dar acum pot, puteţi să mă ţineţi oricât.
M.P.: Deci, eu îmi doresc neapărat, deci, nu ştiu în 3 săptămâni maxim, deci nu ştiu, vreau implant, deci musai, pentru că am o fetiţă de un an şi trei luni, şi…
DR. Isac: A, deci înseamnă că dacă aveţi fetiţă, înseamnă că aveţi nevoie şi de ridicare.
M.P.: Am sânii aşa moi şi mă deprimă chestia asta, nu-mi place deloc.
DR. Isac: Îhî.
M.P.: Şi înainte de sarcină aveam sânii pot să zic că destui de mari şi…
DR. Isac: Da.
M.P.: Şi acuma sunt aşa, nu, cu nimic nu-mi stă bine.
DR. Isac: Da, vă cred, vă înţeleg, ştiu.
M.P.: Aşa, şi de aceea vroiam să ştiu un preţ şi când aş putea să mă programez, deci dacă vreau în maxim 3 săptămâni, fac de acum programare, îmi faceţi atunci, să mai revin cu un telefon, cum facem?
DR. Isac: Nu, mai întâi veniţi la o consultaţie.
M.P.: Aşa.
DR. Isac: Sunteţi din Bucureşti?
M.P.: Nu, sunt de lângă Târgu Jiu.
DR. Isac: Ah, oricum ideea e că trebuie să veniţi la o consultaţie separat faţă de operaţie, pentru că nu….
M.P.: Nu aţi putea să mă consultaţi astăzi şi nu ştiu, mâine să facem operaţia?
DR. Isac: Mmmm. Am mai făcut aşa cu paciente care vin de afară şi care într-adevăr nu pot să vină de două ori, dar nu prea obişnuiesc. E cam riscant pentru că, nu ştiu, măcar să-mi trimiteţi nişte pe e-mail să văd cum arătaţi.
M.P.: Daţi-mi o adresă de e-mail.
DR. Isac: Să pot să-mi dau cu părerea măcar.
M.P.: Vă rog.
DR. Isac: Şi programare facem la telefon, ăăă, vă trec în agendă şi veniţi cu o zi-două înainte, pentru că ştiţi ce se întâmplă? Deci eu sunt foarte, foarte aglomerată, deci am foarte multe programări şi foarte multe operaţii, ăăă…, trebuie să fiu cu agenda în faţă.
M.P.: Da, da, da.
DR. Isac: O să vă rog să mă sunaţi diseară pe la 8 şi un sfert.
M.P.: Da.
DR. Isac: Ca să fiu cu agenda în faţă şi ca să ştiu cam când am putea să facem programarea pentru operaţie.
M.P.: Da.
DR. Isac: Dumneavoastră o să vă ţin locul, pentru că eu aşa fac, sunt doctor cinstit, mă rog, ţin locul oamenilor pe care îi programez.
M.P.: Am auzit foarte multe lucruri bune despre dvs. Nu vă cunosc că nu am de unde şi…
DR. Isac: Şi am să vă ţin locul şi veniţi cu vreo două zile înainte, staţi în Bucureşti, vă găsiţi undeva şi veniţi cu două zile, facem consultaţia, vedem ce implante, pentru că există riscul de exemplu să nu aibă implantele pe stoc şi să dureze o zi, două până vin, de aia am zis măcar două zile înainte. Înţelegeţi?
M.P.: Da, înţeleg, înţeleg.
DR. Isac: Şi eu nu mai pot să modific după aceea data operaţiei. Şi de aia ziceam, măcar să-mi trimiteţi nişte poze pe e-mail să pot să-mi dau cu părerea şi mai vorbim diseară la telefon pe la 8 şi un sfert.
M.P.: Perfect este, daţi-mi adresa şi vă şi trimit poza.
DR. Isac: Păi adresa este, o găsiţi pe site la mine.
M.P.: A, perfect
DR. Isac: La contact este ina@dr.I..ro.
M.P.: Bun.
DR. Isac: Mai îmi ziceţi o dată numele vă rog.
M.P.: P.M..
DR. Isac: Eu o să vă trec în agendă că mă sunaţi diseară şi diseară când o să mă sunaţi o să fiu cu agenda în faţă, mă uit şi o să găsim un loc pentru programare, asta dacă nu vreţi să veniţi mai devreme la consultaţie, dacă nu aveţi timp şi drum.[…]”.
În aceeaşi zi, patru ore mai târziu, medicul Cristina Isac o sună pe potenţiala pacientă pentru a afla dacă doreşte să se programeze la operaţia de implant, reamintind că are agenda încărcată şi că tânăra va trebuie să sune pentru confirmare, în caz contrar fiind preluat un alt pacient, în locul ei.
“M.P.: Alo!
[…]DR. Isac: Aveam 10 minute libere între consultaţii şi am zis să vă sun eu, că am zis cine ştie pe la 8 pe unde o să mai fiu.
M.P.: Aşa.
DR. Isac: Aşa şi sunt cu agenda în faţă…ăăă…un singur, deci eu am programări acum până pe, staţi să mă uit, deci am programări până pe 13 noiembrie.
[…]DR. Isac: Asta vroiam să vă spun, că eu acum am programări până pe 13 noiembrie, inclusiv. Prima zi liberă ar fi 14 noiembrie, sau dacă vreţi mai devreme mai am un loc liber excepţional, l-am găsit aicea liber, pentru că o pacientă de-a mea vrea o amânare de o lună pe 23 octombrie.
[…]M.P.: Păi eu acum cum să vă spun eu în 3 săptămâni aş avea şi suma de bani care este, care trebuie şi ar fi bine.
DR. Isac: Ăăă…vedeţi că, dvs. aveţi nevoie… Mi-aţi trimis pozele?
M.P.: Nu, am încercat să vi le trimit prin e-mail şi nicicum nu pot din cauza internetului. Merge foarte greu.
DR. Isac: Vedeţi că eu v-am zis 2.500 cu, deci… mărire simplă.
M.P.: Da, da.
DR. Isac: Da, dacă veniţi cu complicaţie aşa, o să fie cu ridicare, ceea ce s-ar putea să fie mai mult, adică vreo 2.800.
M.P.: Păi vorbim când ne vedem.
DR. Isac: Da, vorbim.
M.P.: Până-n 3.000 de euro e OK.?
DR. Isac: Vreau să vă programez să vă ţin un loc, de aia ziceam şi nu ştiu dacă să pun pe 23 octombrie sau 13 noiembrie. Ziceţi-mi cum să fac?
M.P.: Da, deci…
[…]DR. Isac: Deci asta e într-o miercuri şi trebuie să vă văd la consultaţie măcar luni pe 21.
M.P.: Deci luni pe 21 la consultaţie şi pe 23 operaţia.
[…]DR. Isac: Da? Bine. Atunci vă pun aicea pe 23 octombrie la operaţie şi consultaţia pe 21, dar oricum am o mare rugăminte să mă mai sunaţi în jur de 5, 6 octombrie, 7, ca să-mi confirmaţi, ca să vă ţin locul.
M.P.: Da, păi vă sun, cum să nu.
DR. Isac: Da? Dacă nu mă sunaţi, să ştiţi că pun pe altcineva.
M.P.: Nu, vai, să nu puneţi, că vă sun. Doamne nu, în nici un caz.
DR. Isac: Bine, atunci mă sunaţi în jur de 6 octombrie şi eu vă ţin locul pe 23. Da? Deci M.P..
M.P.: În jur de 16 sau 6?
DR. Isac: 6, 6, 6.
M.P.: Aşa. În jur de 6 octombrie. O să vă sun, doamne![…]”. (M.S.)
