Turcia – Uniune Vamală şi acorduri preferenţiale

Diferenţa între A.TR şi EUR.1

Schimburile comerciale dintre UE şi Turcia sunt acoperite de două tipuri diferite de prevederi şi două tipuri diferite de documente ce trebuie să însoţească mărfurile pe durata transportului.

La 31 decembrie 1995 a fost realizată Uniunea Vamală între Comunitatea Europeană şi Turcia, ca o consecinţă a Acordului de Asociere de la Ankara din anul 1963. Scopul acestei Uniuni Vamale este limitat la produsele industriale şi produsele agricole procesate.

A.TR, dovada statutului de bunuri

După semnarea Acordului de Uniune Vamală dintre cele două părţi, Turcia a adoptat Tariful vamal comun al Uniunii Europene (TARIC) la importul de produse industriale şi produse agricole prelucrate importate din ţări terţe. Această preluare a TARIC înseamnă că un produs va avea acelaşi cod tarifar în Turcia şi în Comunitatea europeană, fiind mai uşor de urmărit din punct de vedere logistic, al formalităţilor vamale şi al facturării.

Produsele care fac obiectul Uniunii Vamale vor putea circula liber de taxe vamale în cadrul acesteia cu condiţia să fie obţinute sau produse în întregime în Uniunea vamală sau să provină din ţări terţe, dacă formalităţile vamale de punere în liberă circulaţie au fost îndeplinite.

Documentul care atestă statutul vamal „de bunuri care pot circula liber de taxe vamale” se numeşte certificat de circulaţie a mărfurilor A.TR.

Când putem folosi EUR.1?

Produsele care nu sunt cuprinse în cadrul legal al Uniunii Vamale sunt (1) produsele agricole neprocesate şi (2) cărbune şi produsele din oţel. Importul în Comunitatea Europeană a acestor produse este reglementat prin două acorduri preferenţiale, care se bazează pe dovedirea caracterului de produs originar din Turcia, respectiv din Comunitate.

Documentele care atestă originea preferenţială sunt certificatul EUR. 1 sau declaraţia pe factură a exportatorului.

Când este necesar să solicităm furnizorului dovada originii nepreferenţiale?

Ca urmare a aplicării măsurilor comerciale ale Uniunii Europene, în practică, pentru mărfurile însoţite de certificat de circulaţie a mărfurilor A.TR se poate solicita şi o dovadă a originii nepreferenţiale a produsului.

De exemplu, în cazul unor produse originare din China şi puse în liberă circulaţie în Turcia, acestea dobândesc statut vamal turcesc, în timp ce originea acestora va rămâne China. Dacă la importul de astfel de produse în Comunitatea Europeana se aplică, pe lângă taxe vamale şi taxe antidumping, în baza certificatului de circulaţie a mărfurilor A.TR vor fi exceptate de la plată numai taxele vamale, în timp ce taxele antidumping se vor plăti la momentul punerii în libera circulaţie în Uniunea Europeană.

În concluzie, ar trebui avut în vedere, în cadrul tranzacţiilor încheiate cu partenerii din Turcia, atât statul vamal al mărfurilor cât şi originea acestora.

Mecanisme de protecţie pentru importatorii români

Deoarece este destul de greu, chiar imposibil pentru importatorii români să verifice modul de acordare al statutului/originii produselor importate din Turcia este recomandat ca în contractele comerciale să se prevadă o clauză referitoare la aceste documente. Astfel, în situaţia unui control ulterior al administraţiei vamale române, europene, OLAF etc, dacă se va dovedi că aceste documente au fost emise eronat şi vor fi invalidate, taxele vamale calculate şi eventualele majorări de întârziere datorate să fie suportate de către furnizor.

Tranzit vamal simplificat din 2012

O altă particularitate a tranzacţiilor comerciale între Turcia şi România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene, este aplicarea simplificărilor pe regimul vamal de tranzit. Începând cu data de 1 decembrie 2012, Turcia a aderat la Convenţia de tranzit comun şi a simplificării formalităţilor în comerţul cu bunuri.

În practică, acest lucru se traduce prin faptul că documente electronice T1/T2 care se emit prin sistemul NCTS pot înlocui carnetele TIR. Astfel, cei care utilizează proceduri simplificate de vămuire (expeditorii înregistraţi/destinatarii agreaţi) vor beneficia de proceduri de tranzit mai rapide prin transmiterea declaraţiilor electronice de tranzit la biroul de plecare/sosire, fără ca bunurile să fie prezentate fizic la aceste birouri.

Particularităţi pentru importul de produse alimentare

Indiferent de existenţa Uniunii Vamale cu Turcia, condiţiile în care se derulează operaţiunile de import-export sunt atent supravegheate din prisma măsurilor comerciale. Legislaţia europeană a stabilit criterii stricte în ceea ce priveşte importul de produse alimentare pentru a evita riscurile de contaminare cu anumite substanţe periculoase. România s-a aliniat prevederilor europene, importurile de produse alimentare din Turcia efectuându-se pe baza unor documente specifice.

În cadrul Uniunii Europene, au fost omologate o serie de controale de conformitate pentru produse de origine non-animală (fructe şi legume) pentru anumite ţări terţe, printre care şi Turcia. În cazul unor astfel de omologări pe care Uniunea le-a acordat Turciei, certificatele de conformitate emise de autorităţile din Turcia sunt recunoscute şi în Comunitate, nemaifiind necesară obţinerea unui alt certificat de conformitate de la autorităţile române.

Astfel, prin sondaj, pentru o parte din mărfuri, se va demara procedura de control fizic, constând în prelevarea de probe. În asemenea cazuri, societatea poate solicita continuarea transportului la locul de destinaţie (depozit), nefiind nevoită să aştepte cu marfa în vamă până la sosirea rezultatului analizelor.

Mihai PETRE

Senior Manager, Customs & Global Trade Deloitte Tax

mipetre@deloittece.com