Așa cum spuneam în articolul trecut, economia pivotează între raritate, alegeri și interacțiuni. Astăzi mi-am propus să vorbesc despre un model folosit de peste 100 de ani de către economiști, pentru a explica și a previziona dinamica prețurilor: modelul cerere/ofertă.
Deși pare simplu și intuitiv, acest model oferă câteva zone de reflecție interesante, zone în care, cred eu, se stabilesc învingătorii. Nu o să mă lansez în formule matematice, deoarece nu acesta este scopul acestui articol. Pentru calcule sofisticate, sunt nenumărate manuale de economie care detaliază acest aspect.
Cererea se mișcă și stânga/dreapta, nu doar sus/jos
Revenind la modelul cerere/ofertă, toți știm, așa, privind din avion, că seamănă cu un ascensor pus în mișcare de motorul numit preț.
Cererea reprezintă cantitatea totală de bunuri sau servicii pe care cumpărătorii sunt dispuși să o cumpere la un moment dat. Ea, cererea adică, se află într-o relație inversă cu prețul. Cu cât prețul este mai mic, cu atât cererea este mai mare. Din păcate, de multe ori, intrăm în acest ascensor al urcării și coborârii prețului și ne străduim să ținem pasul cu o schimbare pe care o controlăm prea puțin. Vestea bună este că aceasta se mișcă și stânga/dreapta, nu doar sus/jos. Ei bine, aici este spațiul în care ne putem pune amprenta. Cum?
Spus simplu, oamenii nu cumpără strict pe bază de preț. Dacă nu credeți că este așa, gândiți-vă la produsele Apple. Practic, competiția centrată strict pe scăderea/urcarea prețurilor limitează posibilitățile de control și ne angrenează într-un vârtej al hazardului. O bună înțelegere a consumatorilor, a industriei și a economiei, în general, ne poate deschide uși prin care, cu creativitate, putem să ne depășim concurenții.
Oferta se mișcă, de asemenea, și orizontal
Partenerul de dans al cererii este oferta. Oferta reprezintă cantitatea de bunuri sau servicii pe care firmele sunt dispuse să le pună spre vânzare, la un moment dat. Oferta se află în relație directă cu prețul, adică la un preț mai mare oferta se va mări și va scădea la o reducere de preț. Se presupune că prețurile mari sunt atractive pentru firme și, de aceea, acestea sunt interesate să producă mai mult. Dar, similar cu modelul cererii, curba ofertei se mișcă și în plan orizontal. Ei bine, aici, în această mișcare se găsim spațiul de creativitate și inovație al firmelor.
Aici, în această zonă, firmele decid ce inovații tehnologice să implementeze. Prin inovație tehnologică, putem să producem la același preț o cantitate mai mare de produse. Astfel, mutăm curba ofertei spre dreapta, evitând scăderea prețului.
O altă posibilitate de mișcare a curbei pe orizontală este dată de standardizare și specializare, adică să producem/oferim un singur tip de bunuri/servicii.
Revizuirea proceselor de lucru și implementarea unor sisteme de management eficient sunt alte posibilități de influențare a curbei ofertei în plan orizontal
Practic, introducerea pe radarul managementului a tuturor factorilor de influențare a ofertei ne deschide noi orizonturi de dezvoltare.
Prețul rămâne un factor important în analiza valsului cererii și ofertei, dar evitarea urmăririi exclusive a mișcărilor acestuia creează premisele succesului.
Echilibrul
Ca antreprenori, trebuie să fim creativi, nu reactivi. Reactiv înseamnă să fac eforturi de a urmări curba cererii, curbă care este descendentă.
Folosind o metaforă din tranzacțiile bursiere, cererea, adică clienții, acționează ca niște urși, calcă apăsat, încercând să coboare prețul cât mai mult. De partea cealaltă, firmele sunt tauri, care încearcă să arunce prețurile sus.
Jocul acesta, sus și jos, este limitativ și obositor. Eu cred că este mai bine să valsăm mișcându-ne stânga-dreapta, pentru a putea să controlăm, în limitele posibilului, cererea și oferta.
Înainte de a încheia acest articol, vreau să mai menționez un alt concept important în analiza cerere/ofertă: prețul de echilibru. Acest preț se situează în punctul în care curba cererii se întâlnește cu cea a ofertei. El este creat spontan de mișcările pieței și este dinamic. Acest punct de echilibru este locul în care nu există surplusuri sau lipsuri în piața.
În concluzie, modelul cerere/ofertă ne poate ajuta să gândim strategia de dezvoltare a firmei, oferindu-ne o viziune rapidă asupra dinamicii pieței. Ca antreprenori, este de dorit să transformăm tendința de luptă între urși și tauri într-un vals elegant, în care noi să dăm ritmul.
Inovația, creativitatea, dorința continuă de schimbare reprezintă elementele care ne scot din liftul prețurilor și ne duc în zona mai plăcută a dansului.
Marius DUMITRENCO KELLER
Trainer și Psihoterapeut
marius.dumitrenco@gmail.com
