Pentru multe companii, pandemia de COVID-19 a însemnat lucrul de acasă și utilizarea teleconferințelor, în loc de întâlniri față în față. Dar pentru producători este o cu totul altă situație, deoarece, în ciuda automatizării și a reducerii personalului de pe liniile de asamblare, este nevoie de materie primă. Impactul coronavirusului este atât global, cât și impredictibil, iar șocul asupta supply chainului va reduce în mod substanțial veniturile mondiale din domeniul producției, care fusese estimat la 15 trilioane USD de către compania globală de consiliere ABI Research.
Virusul va avea atât efecte pe termen scurt, cât și pe termen lung asupra producătorilor. „Inițial, directorii și proprietarii de fabrici vor încerca să își securizeze provizii și vor evalua constrângerile de-a lungul supply chainului și influența pe care o au asupra furnizorilor lor”, explică Michael Larner, analist principal la at ABI Research.
Pe termen mai lung, producătorii vor trebui să conducă un proces extensiv de due dilligence, pentru a înțelege cât de expuși sunt la riscuri, inclusiv din partea operațiunilor furnizorilor furnizorilor lor. „Pentru a contracara riscurile din supply chain, producătorii ar trebui să nu folosească subansamble numai de la un singur furnizor, sau, așa cum a subliniat-o COVID-19, nici măcar din aceeași zonă geografică,” apreciază Larner.
În legătură cu aplicațiile software din cadrul unităților de producție, ABI Research previzionează că impactul COVID-19 asupra supply chainului va împinge producătorii să cheltuie pe dezvoltarea ERP aproximativ 14 miliarde USD în 2024. În timp ce multe platforme ERP includ module pentru controlul inventarului și managementul supply chainului, mulți producători vor apela la specialiști. Orchestrarea supply chainului cere ca software-ul să fie mai mult decât un sistem de înregistrare, pentru a oferi analize de risc și a realiza simulări, permițându-le producătorilor să înțeleagă și să se pregătească pentru șocuri în supply chain.
Industria 4.0 s-a bucurat de multă atenție; însă concentrarea s-a făcut pe ceea ce se află în interiorul fabricilor. „Dar investițiile în robotică sau senzorii IoT funcționează presupunând că liniile de asamblare primesc un flux continuu de materie primă. COVID-19 demonstrează că producătorii trebuie să se concentreze și pe capacitățile furnizorilor, în aceeași măsură ca pe propria lor producție”, concluzionează Larner. (R.M.)
