Asociația Română pentru Transporturi Rutiere Internaționale (ARTRI) a trimis recent către Guvernul României, Ministerul Transporturilor, Ministerul Finanțelor, Ministerul Mediului, Primăria Generală a Capitalei și către compania Egis România un Memoriu pentru accelerarea lucrărilor la Centura Capitalei.
Ținând cont de lungimea actuală a centurii, de problemele specifice din Est, Vest și Sud, de costurile mereu modificate și de calitatea slabă a lucrărilor deja efectuate, estimarea ARTRI este că abia prin 2040 vom avea gata Centura.
Cât despre costuri, acestea vor sări, la final, de 1,6 miliarde de lei. Cu privire la funcționalitatea ei, Centura va fi depășită de prin anul 2020.
“După cum știți, la mai bine de 27 de ani de la căderea regimului comunist și la peste 10 ani de la integrarea țării noastre în Uniunea Europeană, Bucureștiul este singura capitală europeană fără o șosea de centură decentă, după cum România însăși este singura țară din UE-28 fără o autostradă integrală. Consecințele acestor lipsuri fundamentale se regăsesc anual cu minus în PIB-ul României, în planurile investiționale ale unor companii internaționale, în calitatea serviciilor și a vieții din țara noastră“, se arată în comunicatul remis redacției.
SURPRIZA NEPLĂCUTĂ A PROGRAMULUI DE GUVERNARE
Conform Programului de guvernare (Secțiunea Politici pentru Infrastructura de Transport, cap. Transportul rutier), obiectivul finalizării Centurii Capitalei “la profil de autostradă” este asumat, în două faze, fără termen de finalizare.
Chiar dacă textul vorbește despre lucrări de modernizare (A1-DN7, A2-DN2 bugetate cu 53,80 milioane Euro) pentru anii 2017 și 2018, de nicăieri nu rezultă când va fi gata întreaga Centură a Capitalei, această nefericită variantă ocolitoare, copleșită de traficul zilnic încă din anul 2005.
PROPUNERILE ARTRI
- Centura Bucureștiului să fie asumată ca prioritate zero de către Guvernului României, până la finalizarea ei, cunoscut fiind faptul că starea actuală a acesteia afectează direct, economic și social, capitala României, județele învecinate și planurile de dezvoltare naționale;
- Rezolvarea acestei probleme să fie rezultatul operativ al unui PPP de succes, care ar legitima Legea 23/2016 în România;
- Guvernul României să agreeze adoptarea arbitrajului specializat în vederea eliminării blocajelor actuale generate de procedurile de atribuire prin licitații publice și a executării contractelor de achiziție publică (idee exprimată ieri și de către dl Prim-Ministru Sorin Grindeanu) “Legat de acest lucru, o să venim rapid cu – poate e mult spus o lege a investițiilor strategice – un nou cadru legal prin care să ușurăm sau să simplificăm, nu înseamnă să facem netransparent acest lucru, să simplificăm acest proces legat de achizițiile strategice. Mă refer la tot ceea ce înseamnă domenii de tipul transporturilor, autostrăzi în special, energie și domeniul apărării”, a declarat Grindeanu la TVR.
- Egis Internațional, compania desemnată la finele anului 2016, de către BEI, prin Egis România, să realizeze “o analiză strategică multicriterială” pentru identificarea și asumarea unei opțiuni de finalizare a lucrărilor Centurii Capitalei, să consulte în timp real organizațiile profesionale din transporturi, logistică și alte activități anexe pentru identificarea criteriilor și a deciziilor optime.
ARTRI este asociația națională garantă pentru aplicarea în România a Convenției vamale referitoare la transportul internațional al mărfurilor sub acoperirea Carnetului TIR (Convenția TIR).
Iată ce se arată în memoriul transmis autorităților:
CENTURA NEPUTINȚELOR, GATA ÎN 2040?
Centura Bucureștiului este cartea de vizită a Capitalei. Gândit inițial ca drum județean (DJ 100), apoi ca drum național (DNCB) și mai nou ca “drum expres” cu două benzi pe sens (acum, doar între Chitila și Afumați), actuala şosea de centură se vede deja “concurată” de proiectul A0, o nouă autostradă de 100 de km conectată prin alte bucăți de autostradă (A1, A2, A3) la coridoarele pan-europene IV și IX. Dilema dublării Centurii cu această viitoare A0 produce încă un “motiv suficient” pentru stagnarea lucrărilor sau pentru rezilierea contractelor în tronsoanele cu probleme. Dacă tot urmează o nouă afacere, ce constructor nu și-ar dori un contract la o autostradă?
Dar până când factorii de decizie vor spune oficial că nu ne putem permite “acest lux rutier” pentru următorii douăzeci de ani, să ne reamintim ce s-a întâmplat până acum. Până la aprobarea Master Planului General de Transport (14.09.2016), Centura Bucureștiului a fost lăsată “în grija” Ministerului Transporturilor și a CNADNR, cu resurse minime și fără o înțelegere reală a importanței strategice. Unsprezece ani (2002-2013) au fost necesari pentru ca acest drum ocolitor cu două benzi supraaglomerate să aibă 20 de km cu patru benzi, segment expres pentru care s-a plătit peste 400 milioane de lei.
Amintindu-ne lungimea actuală a centurii (84 de km), de problemele specifice din Est, Vest și Sud, de costurile mereu modificate și de calitatea slabă a lucrărilor deja efectuate, estimarea noastră este că abia prin 2040 vom avea gata Centura. Cât despre costuri, acestea vor sări, la final, de 1.6 miliarde de lei. Cu privire la funcționalitatea ei, aceasta va fi depășită de prin 2020.
După declarația Primarului Capitalei, doamna Gabriela Firea (din 13.11.2016), care e gata să-și asume finalizarea Centurii, “dacă nu o va face Guvernul”, am putea crede că termenul se va reduce considerabil. Dar problema nu e termenul. Conform Search Corporation, “capacitatea centurii e depășită din anul 2005”. La fel și autoritățile, care fie nu au avut Master Plan aprobat, fie și-au dorit o lege a PPP-ului, fie au refuzat soluții/oferte din China. Și uite așa, lucrurile s-au încâlcit, încât a fost nevoie de o reabordare integrală a întregului, de “un masterplan al centurii”, câștigat deja de firma Egis România (filială condusă de către doamna Clotilde Armand). Nu e deloc clar dacă acest masterplan își va face efectele în următorii 2-3 ani, Ministerul Transporturilor abandonând deja segmentul sudic (45 de km) până în 2020, din lipsă de fonduri.
CE ÎNVĂȚĂM DE LA ALȚII
Beijingul, o capitală cu peste 19 milioane de locuitori, distribuie cele peste 5 milioane de mașini prin șase centuri. Bucureștiul, municipiu cu peste 2 milioane de locuitori, se sufocă la orele de vârf. Viena se bucură de două centuri la standarde moderne (Outer Ring și Inner Ring). La București, partea nordică a Centurii și cea sudică aparțin unor epoci diferite. Sofia și-a modernizat în unsprezece ani întreaga centură (60 de km).
Bucureștiul a văzut 13 miniștri ai Transporturilor care au lăsat Centura la nivelul anilor 80. Larnaca și-a construit-o în zece ani. Praga și-a gândit centura în funcție de evoluția urbanizării, Parisul, cu cele trei ale sale, funcție de piața de capital și de investitori. Copenhaga s-a înconjurat de 3 centuri. Berlinul deține cea mai lungă centură din Europa (196 de km).
În Atena, privații au construit Attiki Odos. Pe centura Budapestei, viteza poate ajunge la 110 km/h. La noi, media nu depășește 40Km/h. Centura Romei (A90) este una dintre cele mai importante șosele din Italia, preluând zilnic aproape 160.000 de autovehicule. La București, Centura (cu un trafic aproximativ de 150.000/zi) este materializarea expresiei din Peninsulă, sintetizată în cuvintele „dolce far niente”. Că este așa, vă puteți convinge din fotografiile de mai jos.
O ZI PE CENTURĂ (1.03.2017)
Caracteristica dominantă a mișcării pe centură este dată de traficul foarte greoi derulat pe un drum învechit, cârpit, cu 1 bandă pe sens, pe aproximativ ¾ din acest drum ocolitor, plin de mizerie, gunoaie, noroi și veșnic în reparație.
Nu sunt locuri de parcare amenajate și refugii în cazuri deosebite sau în cazurile uzuale de efectuarea perioadei de odihnă obligatorie conform tahografului etc. Se staționează în noroi, în gropi, acolo unde “permite” spațiul alăturat. Nu există grupuri sanitare pentru șoferi…
În caz de defectare a unui autocamion, se creează un haos total prin blocarea unui sens de circulație. Nu există spațiu de urgență unde autocamionul să poată fi scos din trafic și de cele mai multe ori este reparat pe Centură, blocând sensul de mers pe care se află, ceea ce generează cozi imense de ambele părți.
La ora actuală, centura are trei porțiuni specifice.
Prima și considerată cea mai bună (în partea de Nord) ar trebui să fie porțiunea de Centură dintre șoseaua Chitila și ieșirea de la Afumați spre Urziceni, unde există patru benzi și pretenția că se circulă la “standard de autostradă”. Această pretenție este o glumă, deoarece pe acest tronson de maxim 20 km există porțiuni în lucru, iar unde se merge cu viteze mai mari de 40 km/h, urmează imediat dopuri care generează formarea de coloane foarte lungi.
Intrând pe Centură, de la pasarela din intersecția cu Șos. Chitila spre podul Otopeni, Centura are câte 2 benzi pe sens, se poate merge mai bine până la sensul giratoriu de la intersecția cu DN1A – şoseaua spre Mogoșoaia – unde, datorită traficului foarte aglomerat din intersecție, se creează primul dop major, care dă naștere la o coadă imensă. Practic, autovehiculele care au putut rula decent până aici vor consuma timpul „câștigat” în acest ambuteiaj aproape permanent.
Urmează tronsonul dintre DN1A și podul Otopeni, unde sunt porțiuni mici pe care se poate circula cu viteză, urmate de porțiuni cu limitări de viteză, cu treceri de pietoni (foarte periculoase, în special noaptea!) și unde, la apropierea de podul Otopeni, se formează din nou coloane de mașini, care trec cu greu pe sub acest pod. Aici există o separare complicată a fluxurilor de vehicule, care derutează șoferii și generează pierderi mari de timp până se trece de acest pod.
După ce ai descifrat sensurile de mers de sub podul Otopeni, se mai poate accelera până la pasarela spre Tunari unde se încetinește datorită sistemului defectuos de intersectare a Centurii, la ieșire și la intrare către Tunari. Și aici, pe timp de noapte este foarte periculos de efectuat aceste manevre. Urmează o altă porțiune de mers “cu viteză” care se termină la intrarea în sensul giratoriu de la autostrada neterminată spre Ploiești și unde, bineînțeles, sunt lucrări.
Următoarea porțiune de mers mai bună este până la pasarela spre Ștefănești, unde din nou se repetă situația de la podul Tunari. Ultima porțiune de mers cu viteză, destul de scurtă, este până la Podul de la Afumați, spre Urziceni, Buzău, Moldova, unde traficul se blochează și de unde Centura trece pe două benzi greu de etichetat (pline de gropi, fără marcaje ș.a.m.d.).
La toate aceste pasarele care traversează Centura ar fi necesare realizarea de bretele suspendate care să ajute autovehiculele să evite intersectarea sensurilor de mers ale Centurii.
Până atunci, de mare utilitate s-ar dovedi semaforizarea acestor intersecții, unde domnește anarhia.
Porțiunea de Centură pe partea sud-estică și sud-vestică a Bucureștilor este foarte mare, de aproximativ 43 km, de la podul Afumați spre Urziceni și până la ieșirea către autostrada A1 Pitești. Pe toată această porțiune Centura Bucureștilor se îngustează la 2 benzi și se prezintă ca o șosea veche degradată, cu porțiuni plombate și cârpite și cu capcane reprezentate de devieri de sens, drum în lucru, drum îngust și restricții de 40km/h, care (cel puțin noaptea) nu pot fi văzute.
Aceasta este porțiunea din centură care preia tot traficul internațional al autocamioanelor care vin din Turcia și Grecia, cu destinație Rusia, Ucraina, Belarus, Polonia, Rep. Moldova, plus traficul intern spre zona Moldovei și Constanța, Tulcea.
Blocajele foarte mari generează timpi de așteptare impredictibili la toate intersecțiile de pe acest traseu, deoarece DNCB nu este drum cu prioritate și vehiculele în tranzit trebuie să cedeze trecerea la toate intersecțiile.
Această situație este foarte stresantă pentru șoferii aflați în trafic național și internațional care stau la cozi interminabile pentru a permite micului trafic local cu autoturisme care trec în continuu la/de la/ reședințele din localitățile din jurul Capitalei.
Cele mai lungi coloane de mașini sunt generate de intersecțiile Centurii cu șoseaua spre Oltenița, Comuna Berceni, Cheiul Dâmboviței și în special intersecția cu șoseaua Domnești.
Al treilea tronson, cel mai mic, care închide Centura, este de la autostrada spre Pitești A1 la pasarela Chitilei, locul de unde am plecat pentru realizarea acestui studiu. Acest tronson este în lucru de câțiva ani și este cel mai aglomerat, datorită blocajelor generate de lucrări pe diverse porțiuni cu diverse restricții, cu strangulări, devieri de sens, cu multe sensuri giratorii în lucru și cu nelipsitele coloane la intersecțiile întâlnite.
CONCLUZII
- Ignorarea acestor realități cu privire la stadiul Centurii, de peste 15 ani, ne arată că trăim în “țara nimănui”.
- Prejudecata conform căreia o centură finalizată ar genera și mai mult trafic în București reprezintă o scuză penibilă, o aberație administrativă, care se întoarce – și în plan financiar – împotriva întregii zone.
- Centura Bucureștiului trebuie asumată urgent ca prioritate zero a Guvernului României, oricare ar fi acela, până la finalizarea și modernizarea ei, întrucât dezavantajele absenței acesteia au depășit beneficiile imediate.
- Rezolvarea acestei probleme printr-un PPP de succes ar legitima Legea 23/2016, care în forma actuală “are ca obiect realizarea sau, după caz, reabilitarea și/sau extinderea unui bun sau a unor bunuri destinate prestării unui serviciu public și/sau operării unui serviciu public”.
- Ipoteza preluării Centurii de către Primăria București este fezabilă, dacă această inițiativă nu va fi politizată și amânată sine die.
- ARTRI aderă la orice variantă legală și sustenabilă care poate conduce la finalizarea DNCB în regim de urgență.
- Adoptarea arbitrajului specializat ca modalitate de eliminare a blocajelor actuale, prin soluţionarea rapidă şi eficientă a oricăror posibile litigii legate de procedurile de atribuire prin licitaţii publice şi a executării contractelor de achiziţie publică.
În acest sens, în conformitate cu prevederile:
– Cărţii IV: „Despre arbitraj” a Legii Nr.134 din 1.07.2010 privind Codul de Procedură civilă (republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.545/03.08.2012),
– Convenției pentru recunoașterea și executarea sentințelor arbitrale străine încheiată la New York la 10.06.1958, la care România a aderat prin Decretul nr.186/1961,
– Convenţiei europene de arbitraj comercial internaţional, încheiată la Geneva la 21.04.1961, la care România a aderat prin Decretul nr.281/1963,
împreună cu partenerii noștri din transporturi, logistică și construcții recomandăm și susţinem includerea clauzei arbitrale a Tribunalului de Arbitraj Internațional în Transporturi (TAIT) de pe lângă ARTRI în procedurile şi documentele contractuale reglementând relaţia cu mediul privat a autorităţilor competente din domeniul transporturilor şi al dezvoltării infrastructurii.
Document realizat de ARTRI
