Comisia Europeană (CE) a adoptat o comunicare privind protecția informațiilor confidențiale de către instanțele naționale în cadrul procedurilor de asigurare a respectării legislației UE în materie de concurență la nivel privat, se arată într-un comunicat transmis, în 20 iulie, de Executivul comunitar.
Directiva privind acțiunile în despăgubire pentru încălcarea normelor antitrust ajută cetățenii și întreprinderile care sunt victime ale încălcării normelor antitrust ale UE să ceară despăgubiri.
În această privință, este probabil ca instanțele naționale să primească cereri de divulgare a elementelor de probă care conțin informații confidențiale. Conform Directivei privind acțiunile în despăgubire pentru încălcarea normelor antitrust, statele membre trebuie să se asigure că instanțele naționale au competența de a dispune divulgarea acestor elemente de probă, cu condiția ca cererea pentru acordarea de despăgubiri să fie plauzibilă, elementele de probă solicitate să fie relevante, iar cererea de divulgare să fie proporțională. În cazul în care aceste condiții sunt îndeplinite, iar măsurile de protecție a informațiilor confidențiale sunt în vigoare, instanțele naționale pot dispune divulgarea probelor. În același timp, în conformitate cu Directiva privind acțiunile în despăgubire pentru încălcarea normelor antitrust, statele membre trebuie să se asigure că instanțele naționale dispun de măsuri eficace de protejare a unor astfel de informații confidențiale.
Între legislațiile naționale pot exista diferențe în ceea ce privește accesul la informațiile confidențiale și protecția acestora. Este foarte important ca instanțele naționale să găsească un bun echilibru între dreptul reclamanților de a avea acces la informații relevante și dreptul uneia dintre părți de a-și proteja informațiile confidențiale.
Pentru a sprijini instanțele naționale în îndeplinirea acestei sarcini, Comisia a adoptat o comunicare prin care urmărește să ofere instanțelor naționale orientări practice în ceea ce privește selectarea unor măsuri de protecție eficace, luând în considerare, printre altele, circumstanțele specifice ale cazului, tipul de informații solicitate, amploarea informațiilor urmând a fi divulgate, părțile implicate și relațiile vizate, precum și eventualele sarcini administrative și implicații în materie de costuri.
Comunicarea prezintă o serie de măsuri (de exemplu expurgări, cercuri de confidențialitate, consultarea unor experți, audieri cu ușile închise) la care instanțele naționale pot recurge, în funcție de cadrul lor procedural, pentru a proteja informațiile confidențiale în contextul cererilor de divulgare atât pe parcursul procedurii, cât și după închiderea acesteia; comunicarea precizează, de asemenea, modul și momentul în care astfel de măsuri ar putea fi eficace.
Aceasta nu are un caracter obligatoriu pentru instanțele naționale și nu modifică normele procedurale aplicabile procedurilor civile în diferitele state membre.
