Alexandru Păun, președinte Clubului Alpin Român (CAR) și coordonatorul proiectului „Reabilitarea Refugiului Coștila, refugiul alpiniștilor”, a transmis redacției precizări referitoare la lucrările despre care MASTERBUILD, ne comunicase că le-a efectuat.
Publicăm integral relatarea președintelui CAR:
Reabilitarea Refugiului Coștila, refugiul alpiniștilor
Câteva cifre:
- Peste 7 tone de materiale transportate din Bușteni de la cota 900 până la 1700 pe diverse căi (cai, cu cârca, cu atv).
- Voluntari implicați în jur la 100-150 persoane.
- Durata de realizare: aprilie 2016 – noiembrie 2018.
- Coordonatori: Alexandru Paun și Alexandru Florescu
- Organizația beneficiară: Clubul Alpin Român
- Alți beneficiari: Comunitatea alpină românească
- Sponsori principali: Masterbuild, Recon, Fundația Bogdan Micu, Alpin Sun, Vertical Spiritm Asociația Miorița.
- Sponsori secundari: Alpiniști și montaniarzi, membrii ai CAR.
- Alte fonduri: fonduri interne ale Clubului Alpin Român
- Efortul meu personal: 1 tonă de materiale transportate, 5 luni petrecute în total în acești ani la refugiu, ca și coordonator, muncitor, cărăuș și toate muncile posibile.
2015 – începutul
Proiectul a inceput in 2015 la initiativa mea, fiind alpinist și datorită faptului că Coștila și refugiul sau „baraca”, așa cum obișnuiam să îi spunem, au fost locurile unde ne-am strâns de-a lungul anilor, iubitorii verticalelor, iar refugiul ne-a găzduit la nevoie.
De precizat de la bun început că refugiul se află la 1.690 de metri, într-o zonă accidentată și fără posibilitatea de acces auto sau cu alte vehicule.
De-a lungul anilor s-a deteriorat tot mai tare și mi-am dorit să refacem acest refugiu. Între timp, în 2010, am devenit membru al Clubului Alpin Român și am avut, practic, și posibilitatea – pentru că Refugiul Coștila este proprietarea Clubului Alpin Român – să facem aceste reparații în cadrul clubului, nu în afara lui, cum s-au făcut toate reparațiile precedente.
2016 – demararea
Nu am scris nici un proiect, nu mi-am făcut niciun plan. Astfel că, prin 2016 în primăvară, am hotărât că este nevoie să reparăm fundația refugiului, pentru că ajunse la un stadiu de degradare foarte, foarte mare.
Am primit o primă donație de la niste prieteni din Craiova de la Academos Alpinism Acrobatic, pentru care am și organizat o tură în abruptul Bucegilor.
Primele materiale, transportate cu caii până sub izvor
Primul transport l-am realizat cu cai din Bușteni găsiți prin amabilitatea lui Alex Florescu din Bușteni, proprietarul Casei Florescu, un prieten vechi cu care tineam adesea legătura și ne mai ajuta cu tot felul de sarcini pe la Căminul Alpin, locuind în proximitatea Căminului.
Astfel, cu greutate am transportat primii saci de nisip, într-un mod ecologic, până sub izvor. Din păcate, nu am mai reușit să repetăm acțiunea cu caii, pentru că iapa era gestantă și nu a mai putut lucra.
Echipă extinsă
Între timp m-am mai văzut cu Alex Florescu (Meșterică) și am mai schimbat opinii legate de refugiu și mi-a zis că vrea să mă ajute și să intre și el în proiect. Am stabilit să devenim co-coordonatori ai proiectului. Ajutorul lui Alex de-a lungul întregului proiect a fost foarte consistent și determinant în felul în care arată refugiul acum. El a făcut legătura cu compania MasterBuild și, astfel, aveam soluția pentru acoperiș. Dar până acolo trebuia să reparăm fundația, care nu permitea deloc îmbrăcarea cu table noi și a trebuit să transportăm în jur la 150 de saci de nisip de jos. În cadrul acestor acțiuni am demarat, prin Clubul Alpin Român, căutare de voluntari care să ne ajute la transport.
Transportul s-a derulat de-a lungul a 2 – 3 weekenduri, cu voluntarii pe care i-am găsit în diverse momente, cu cai, cu ce am avut la dispoziție.
Odată transportate materialele, am demarat operațiunea de debarasare de pietre si pământ a zonei refugiului și pregătirea pentru turnare a materialului. S-a lucrat cu voluntari de-a lungul a 3 weekenduri, să aducem fundația la o formă acceptabilă, și apoi am apelat și la specialiști să ne ajute la tencuit, ca să arate bine și să fie dreaptă.
Aveam terminată fundația undeva prin iulie 2016. Am transportat, de asemenea, vată bazaltică, cu care am căptușit lateralele refugiului și am montat, împreună cu Meșterică, tijele de susținere a tablei noi pe tabla cea veche, în pregătirea amplasării tablei care urma să vină.
Tablele și componentele le-am transportat „cu cârca”
Între timp, Compania Masterbuild a pregătit tablele și componentele necesare pentru a le monta pe tabla existentă.
Transportul tablei prin pădure l-am făcut cu voluntari strânși dând anunțuri pe paginile de Facebook ale CAR și pe site-urile de munte. Uneori veneau mai mulți, alteori eram 2-3 persoane.
Alex Florescu a venit cu o idee: să facem un fel de trocarici pe care să montăm tablele și le-am transportat și motorizat o porțiune.
În rest, ultima porțiune care este foarte accidentată de la izvor în sus a trebuit să le transportăm cu cârca.
A fost nevoie de un efort fantastic să reușim să transportăm în siguranță toate tablele refugiului, dar nu ne-am dat bătuți și până la urmă am dovedit. În toată nebunia asta a noastră știam că înaintașii au făcut la fel și au reușit, așa că nu era loc de întors pentru alpiniști hotărâți. Am avut noroc cu câțiva prieteni alpiniști veniți din București și care au fost de mare ajutor în această etapă.
Am montat tablele până în decembrie, când era zăpadă
Ne-a prins toamna târziu cu tablele nemontate, pentru că meșterii de la Masterbuild nu au putut veni și astfel am făcut montajul până târziu in decembrie, când era zăpadă. În echipă eram eu, Alex Florescu (Meșterică), Cezar Manea și un meșter de la Masterbuild. Cum noi (eu și Cezar) eram mai pricepuți în lucrul la înățime, de cele mai multe ori lucrările cele grele de sus de pe acoperiș le făceam sub îndrumarea meșterilor.
În decembrie terminasem cu montatul, dar nu era închisă tabla în zona geamurilor și ușii.
Am așteptat anul următor să vină vremea bună și, între timp, am găsit soluții pentru ușa și geamurile de termopan. Aici a intrat în schemă Dl. Vasilescu de la Clubul Alpin Român, care ne-a făcut legătura cu firma Recon și care, prin amabilitatea dl. Marian Petcu a donat ușa, 2 geamuri de termopan și întregul sistem de tocuri pentru a susține ușa de 60 de kg.
Bineînțeles că trebuiau transportate sus la refugiu. Am apelat la Salvamont Bușteni și ne-au ajutat cu un ATV să le transportăm până la izvor (la 200 de m altitudine mai jos de refugiu).
Întâlnirea cu ursul
De aici am transportat materialele cu spatele, cel mai greu fiind să transportăm ușa care era foarte grea și la care ne-am înhămat 4 persoane. Am transportat si tocurile, și geamurile. Imi amintesc că odată eram cu un băiat din Brașov, Alin, și transportam geamurile și ne-am întâlnit cu ursul A fost o întâmplare foarte amuzantă: cum urcam noi așa, văd un urs mare pe drum spre refugiu și mi se inmoaie picioarele. Aproape scap din mâini geamul. Il las jos și ma panichez putin. Mă calmez și il fluier, pentru ca era evident că nu ne văzuse. S-a ridicat în două labe să evalueze situatia, dar nu am părut prea interesanți pentru el, așa că și-a văzut mai departe de drum.
Exteriorul, gata în 2017
În următoarea etapă, prin iunie 2017, împreună cu Cezar Manea ne-am apucat să punem cap la cap toate tocurile; am dat jos ușa veche și geamurile vechi și ne-am apucat să montăm. Nu mai țin minte de ce a trebuit să le dăm jos, dar stiu că am făcut munca asta de două ori, pentru că nu se potriveau anumite lucruri.
În alt weekend am venit să facem închiderea tablei pe termopanul cel nou. Astfel, după un an am reușit să încheiem toată lucrarea de la exterior.
Soclul de la soba veche, „dovedit” în 3 weekenduri
Următorul pas a fost să intrăm la interior. Înăuntru era un soclu de piatră de la soba veche, pe care am zis că îl vom sparge. Numai că spargerea acestui metru de ciment a fost o operațiune foarte dificilă. Ne-au ajutat Gorbi și Miki de la Salvamont și Jandarmeria din Sinaia. Ne-a luat vreo 3 weekenduri de spart cu dalta și barosul. De fiecare dată plecam de acolo osteniți de munca depusă.
După ce am reușit spargerea acestui soclu de piatră, a urmat să dăm afară podeaua cea veche, care era putredă și plină de mucegai. Am scos și o parte din priciul din refugiu, pentru că urma să reconfigurăm priciurile, pentru a crește numărul de locuri.
Greșeala a fost că am dat-o prin septembrie pe la inceput și am fost bălăcărit de alpiniști că nu mai pot folosi refugiul. Cert e că dacă nu aș fi eliminat toată podeaua, nu m-aș fi apucat de ce a urmat. După ce am dat tot afară, am luat decizia că trebuie să turnăm o șapă, că așa nu se mai poate. Sub podeaua veche era un amestec de mucegai, pământ ud, mizerie, gunoi. Făcând un calcul grosier, aveam nevoie să transportăm undeva la 150 de saci de nisip si vreo 30 de saci de ciment pentru această operațiune.
Lucrări reluate în primăvara lui 2018. CPNT ne-a ajutat să transportăm materialele
Ne-a prins noiembrie cu transporturile. Am apelat la voluntari, la membrii CAR din sectia București, la toți oamenii care doreau să dea o mână de ajutor. Din păcate, ploile nu ne-au permis să mai utilizăm tranport motorizat, așa că am sistat operațiunea până la primăvara următoare. Refugiul nu mai era deloc primitor pentru alpiniști, dar nici nu s-au înghesuit anul următor prea mulți să ne ajute.
Așa că am apelat la clubul prieten CPNT, care ne-a ajutat, și în 2-3 weekenduri am reușit să transportăm până sus toate materialele. Între timp, am achiziționat și lemnul pentru dușumea și lemnul pentru priciuri și le-am transportat și pe acestea sus. Aveam donație de la Recon SA izolație polistiren extrudat, pentru a amplasa izolație între șapă și podea.
Șapa, turnată în vară
După ce am avut toate acestea la refugiu, în vara următoare (2018), până să se topească zăpezile, am demarat operațiunea de turnare a șapei împreună cu Meșterică, un meșter în șape din Bușteni, Cezar Manea și câțiva voluntari.
După turnarea șapei am lăsat să se usuce și apoi am venit și am montat și polistirenul și podeaua pe deasupra. Aceste operațiuni au fost făcute sub coordonarea lui Cezar Manea, membru la Clubul Alpin Român și specialist tâmplar împreună cu Sergiu Frusinoiu și Alex Florescu. Au urmat operațiuni de lăcuire a lemnului și pregătire pentru montare a podelei și priciului.
Recompunerea priciului în partea dreapta a refugiului a dus la creșterea numărului de locuri la 36 de la 24. Această operațiune am făcut-o împreună cu Cezar Manea.
Tot în vara lui 2018, Vertical Spirit prin Dan Burcea a realizat o noua masa si banci, le-a transportat și montat la refugiu.
Pentru prima dată în Refugiu Coștila am adus lumină – în toamna lui 2018
Pentru prima dată în Refugiu Coștila am adus lumină, în toamna lui 2018, prin amabilitatea Fundației Micu Bogdan, care a donat un panou solar, Alpin Sun (montaj și transport) și Asociației Miorița (baterie și regulator).
Montajul în interior a fost realizat de Cezar Manea. Transportul Bateriei de 30 kg a fost realizat de mine și Alex Florescu, fiind una din puținele dăți când amândoi am făcut efectiv febră musculară la picioare, de la greutatea transportată.
Mai sunt de efectuat lucrări finale
În momentul de față, lucrările sunt aproape gata. Mai e de vopsit în interior puțin, de montat niște bănci rabatabile în interior și montat niște șipci să închidă tâmplăria în interior.
La exterior mai avem de lucrat la prispa de piatră din fața refugiului, care necesită recondiționare.
Trebuie să menționez că lucrările nu ar fi putut fi posibile fără aportul Masterbuild prin dl Ștefan Vayna, fără donațiile unor alpiniști și oameni de munte care nu au dorit nimic în schimb, fără munca de voluntariat a circa 100 de oameni care nu isi doreau decât un lucru, ca acest refugiu să își recapete strălucirea de alta dată.
E posibil să imi fi scăpat multe nume si imi cer scuze că nu am putut să îi menționez pe toți cei care au contribuit câte puțin la succesul acestui proiect. Dar pe această cale vă mulțumesc tuturor celor care ați fost alături de noi în această poveste frumoasă.
Cei care doresc să doneze bani în continuare pentru lucrări o pot face în contul
RO23 RNCB 0073 0499 7521 0001
Titular Clubul Alpin Român
cu specificația – donație pentru Refugiul Coștila.
Cu stimă,
Alexandru Păun
Președinte CAR și coordonatorul proiectului
Reabilitarea Refugiului Coștila, refugiul alpiniștilor.
