Confederația Operatorilor și Transportatorilor Autorizați din România (COTAR) cere Guvernului „să țină cont de solicitările transportatorilor de persoane, pentru perioada ulterioară datei de 15 mai”, deoarece „restricțiile impuse de autorități vor genera creșteri substanțiale ale costurilor, care nu pot fi suportate de transportatori decât cu riscul falimentului”.
„O astfel de situație ar genera haos în România, pentru că nu ar mai funcționa transportul interjudețean, judetean”, avertizează președintele Confederației, Vasile Ștefănescu.
Iată precizările liderului COTAR, în comunicatul transmis redacției:
„Regulile de distanțare pe care le propune Guvernul, pentru perioada de după 15 mai, creează mai multe probleme transportatorilor de persoane, care deja au probleme financiare, după două luni de „lockdown”. Deși s-a calculat înjumătățirea capacității de transport, situația reală arată că microbuzele și autocarele și-ar scădea capacitatea cu două treimi, pentru că banchetele cu două locuri vor putea fi ocupate de o singură persoană, iar dacă se va impune lăsarea unui rând liber, se vor pierde câte trei sau patru locuri pe fiecare rând. Astfel, distanțarea persoanelor, conform regulilor impuse de pandemie, ar însemna scăderea încasărilor cu două treimi, pentru care transportatorii de persoane au nevoie de sprijin financiar.
Vor mai fi probleme și cu fluxurile de călători, care nu pot fi preluate cu același număr de autocare și microbuze, dar care vor circula la capacitată diminuată cu mai mult de jumătate. Această situație ar readuce în actualitate fenomenul pirateriei – sau „ia-mă nene” -, astfel încât ne vom întoarce înapoi în timp, cu 30 de ani. Nu ar trebui să uităm că fenomenul „ia-mă nene” a stat la baza cazului Caracal, iar numărul victimelor transportatorilor clandestini este mult mai mare, în statisticile Poliției. Pirateria în transportul rutier este nocivă pentru România, din punct de vedere criminologic și economic, iar atunci când există astfel de probleme în transporturi, trebuie să ne gândim foarte bine la consecințele pe termen scurt, mediu și lung.
Limitarea locurilor în autocare și microbuze nu se poate face prin calculele matematice propuse de Guvern, din mai multe motive. Strategia a fost concepută, probabil, pornind de la situația privilegiată a STB și a altor regii și societăți de transport din orașele mari, unde parcul de mașini permite asigurarea unui număr mare de autobuze, iar susținerea financiară este asigurată de la bugetele primăriilor. Aceeași strategie nu poate fi aplicată, însă, pentru transportul interjudețean, pentru că sunt foarte multe probleme neluate în calcul. Transportatorii rutieri de persoane nu au beneficiat de subvenții din partea statului, așa cum a beneficiat transportul feroviar, însă acum va fi nevoie de sprijin financiar.
„Un autocar sau un microbuz nu va circula la jumătate din capacitate, ci se vor elimina cel puțin două treimi din locuri, pentru că nu vor putea călători două persoane pe aceeași banchetă cu două locuri, iar distanța între scaune va trebui să fie cea reglementată, adică patru scaune vor rămâne libere, din două în două rânduri, nu două scaune. În plus, nu s-a luat în calcul costul transportului. Dacă firmele ar trebui să se descurce singure în această situație, ar însemna să plătească diferența călătorii, adică s-ar ajunge la dublarea sau chiar triplarea prețului unui bilet”, explică Vasile Ștefănescu, președintele COTAR.
O altă problemă care nu s-a luat în considerare este legată de rute și orarul de transport. Diminuarea capacității de transport înseamnă fie să se lase jos mai mult de jumătate dintre călători, iar oamenii să nu se mai poată deplasa, fie să se adauge în plus autocare și microbuze. Astfel, parcurile auto ale firmelor ar trebui să se tripleze, iar firmele nu au capacitatea de a finanța această investiție uriașă, mai ales în condițiile actuale, când abia își mai pot plăti ratele la leasing pentru microbuzele și autocarele achiziționate înainte de „lockdown”. Este nevoie și de o modificare legislativă, astfel încât să poată circula mai multe mașini în același timp, pentru a prelua toți călătorii, sau pentru schimbarea orarelor.
Situația nu se poate rezolva prin organizarea de noi licitații, pe care să le câștige alte firme, decât dacă statul plătește subvenții pentru toate locurile care trebuie să fie lăsate libere în autocarele și microbuzele obligate să respecte restricțiile de distanțare. Statul ar putea să nu plătească subvenții, dacă ar tripla parcurile auto ale transportatorilor, asigurând microbuzele și autocarele suplimentare, dar și salariile șoferilor de care va fi nevoie suplimentar.
Încă o problemă care nu corespunde cu niciun calcul făcut de Guvern este legată de membrii aceleiași familii. Așa cum se întâmplă și în sectorul HORECA, nu putem despărți membrii aceleiași familii, care locuiesc oricum împreună. Un calcul matematic nu ajută cu nimic, atunci când despărțim o familie ce poate avea între două și chiar zece persoane, dacă ne gândim la cei care au mai mulți copii sau care ar putea călători împreună cu membrii familiei extinse, dacă locuiesc în aceeași casă, în mod normal.
Credem că situația s-ar putea rezolva prin impunerea unor măsuri clare de protecție: măști medicale pentru toți călătorii și pentru personalul firmelor de transport, măsuri suplimentare de igienă, dezinfectarea suprafețelor. În cazul microbuzelor și al autocarelor, călătorii se urcau și înainte doar prin față. Din această măsură propusă de Guvern ne putem da seama că echipa care a lucrat la acest document s-a orientat strict în funcție de autobuzele STB, neavând în vedere nici măcar autobuzele din alte orașe mari ale țării, unde urcarea se face tot prin față, la fel ca în cazul autocarelor și microbuzelor. Coborârea prin spate arată, de asemenea, că echipa care a făcut propunerile nu cunoaște situația reală a unui mijloc de transport în comun, care are, chiar și în cazul autobuzelor STB, cale de acces la mijloc, iar deplasarea călătorilor din față spre spate, pentru coborâre, este și inutilă și nocivă, dacă luăm în considerare posibilitatea de contaminare, prin contactul cu un număr mai mare de persoane”.
