Guvernul a adoptat, în ședința din 28 aprilie, o ordonanţă de urgenţă (OUG) care modifică şi completează Legea 156/2000 privind protecţia românilor care lucrează în străinătate, în sensul creşterii gradului de protecţie a acestor cetăţeni.
Proiectul de OUG prevede că partea română va negocia, pentru lucrătorii sezonieri, acordurile, înţelegerile, tratatele sau convenţiile, inclusiv în privinţa condiţiilor de cazare oferite de angajatori, care trebuie să respecte normele naţionale din statul de primire, acordarea unei indemnizaţii pentru asigurarea hranei zilnice, decontarea cheltuielilor de transport dus-întors către domiciliul din România, pe perioada în care lucrătorii sezonieri îşi desfăşoară efectiv activitatea.
Ofertele de locuri de muncă din străinătate pentru lucrătorii sezonieri trebuie să cuprindă şi asigurarea de sănătate pe perioada contractuală sau angajamentul că angajatorul o va încheia.
În cazul în care deplasarea lucrătorilor către acelaşi loc de muncă din statul de destinaţie se efectuează în grupuri mai mari de 10 persoane, agentul de plasare a forţei de muncă şi furnizorul de astfel de servicii vor avea obligaţia organizării transportului prin persoane juridice autorizate să efectueze transport internaţional de persoane.
Totodată, agenţii de plasare a forţei de muncă şi furnizorii de astfel de servicii vor avea și obligaţia de a se asigura că, anterior deplasării, lucrătorii deţin toate documentele necesare accesului în statul de destinaţie şi au toate informaţiile referitoare la condiţiile speciale de intrare în statul de destinaţie. Este vorba despre restricțiile impuse în condiţiile existenţei unui risc epidemiologic.
Sancțiunile prevăzute a fi aplicate furnizorilor de servicii de plasare și agenților de plasare a forței de muncă în străinătate în cazul nerespectării prevederilor legale sunt cuprinse între 5.000 și 30.000 de lei.
Totodată, agenții de plasare și furnizorii de servicii au obligația de a notifica inspectoratul teritorial de muncă din România cu cel puțin cinci zile lucrătoare anterioare plecării din țară a lucrătorilor, pentru a facilita astfel verificarea condițiilor în care aceștia sunt plasați la muncă în străinătate.
În plus, atât contractul de mediere, cât și copia contractului individual de muncă sau a documentului echivalent vor fi păstrate obligatoriu la sediul social/sediul permanent din România al furnizorului de servicii de plasare/agentului de plasare a forței de muncă în străinătate, pentru o perioadă de trei ani de la data încetării acestora și vor fi puse la dispoziţia inspectorilor de muncă în cazul unui control.
Ordonanța de urgență stabilește și obligația transmiterii, lunare, până la data de 5 a lunii următoare, a unei situaţii privind contractele de mediere încheiate şi persoanele angajate în străinătate, pentru identificarea în timp util a cazurilor de nerespectare a clauzelor contractuale ori a unor posibile tratamente inadecvate. Până acum, această raportare era făcută trimestrial.
