Camera Deputaților – for decizional a aprobat, în 2 martie, cu modificările aduse de comisii, proiectul de lege pentru anularea unor obligaţii fiscale şi pentru modificarea unor acte normative. Concret, este vorba despre actul normativ care ar trebui să regleze problema diurnelor impozitate sub formă de venituri salariale.
Legea urmează să fie promulgată de președintele Klaus Iohannis.
„Proiectul de lege are ca obiect de reglementare anularea unor obligaţii fiscale, precum şi modificarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal şi a Legii nr. 16/2017 privind detaşarea salariaţilor în cadrul prestării de servicii transnaţionale. Iniţiativa vizează, printre altele, anularea diferenţelor de obligaţii fiscale principale şi/sau obligaţii fiscale accesorii, stabilite de organul fiscal prin 2 decizii de impunere emise şi comunicate contribuabilului, ca urmare a reîncadrării sumelor reprezentând indemnizaţii sau orice alte sume de aceeaşi natură, primite pe perioada delegării, detaşării sau desfăşurării activităţii pe teritoriul altei ţări, de către angajaţi ai angajatorilor români care şi-au desfăşurat activitatea pe teritoriul altei ţări, aferente perioadelor fiscale cuprinse între 1 iulie 2015 şi data intrării în vigoare a prezentului proiect şi neachitate”, se arată în expunerea de motive.
Iată amendamentele aduse de Cameră proiectului inițial ce trecuse de Senat:
- Nu se justifică eliminarea alin. (8) de la Art. I al proiectului de lege, care prevedea că „nu intră sub incidenţa prezentului articol sumele menţionate la alin.(1), pentru care instanţele judecătoreşti au stabilit, prin hotărâri judecătoreşti definitive, că sunt datorate bugetului general consolidat”.
Argumentul comisiilor de specialitate: „S-ar crea discrimare”.
- La articolul 76 alineatul (2), literele k) şi m) se modifică, mai puțin la partea introductivă.
lit. k) prevede că „indemnizaţia de delegare, indemnizaţia de detaşare, inclusiv indemnizaţia specifică detaşării transnaţionale, prestaţiile suplimentare primite de salariaţi în baza clauzei de mobilitate, precum şi orice alte sume de aceeaşi natură, altele decât cele acordate pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare, primite de salariaţi potrivit legislaţiei în materie, pe perioada desfăşurării activităţii în altă localitate, în ţară sau în străinătate, în interesul serviciului, pentru partea care depăşeşte plafonul neimpozabil stabilit astfel:
(i) în ţară, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizaţie, prin hotărâre a Guvernului, pentru personalul autorităţilor şi instituţiilor publice, în limita a 3 salarii de bază corespunzătoare locului de muncă ocupat;
(ii) în străinătate, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru diurnă, prin hotărâre a Guvernului, pentru personalul român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, în limita a 3 salarii de bază corespunzătoare locului de muncă ocupat.
Plafonul aferent valorii a 3 salarii de bază corespunzătoare locului de muncă ocupat se calculează prin raportarea celor 3 salarii la numărul de zile lucrătoare din luna respectivă, iar rezultatul se multiplică cu numărul de zile din perioada de delegare / detaşare / desfăşurare a activităţii în altă localitate, în ţară sau în străinătate”.
Argumentul deputaților din Comisia pentru muncă şi protecţie socială „Amendamentul are drept scop asigurarea unui regim fiscal de netaxare unitar a tuturor formelor sub care angajatorii acordă diferite categorii de sume suplimentare pentru perioadele în care activitatea se desfăşoară în altă localitate, atât în ţară, cât şi în străinătate.
Problemele grave cu care s-au confruntat angajatorii români, atât în perioada anterioară anului 2015, cât şi în prezent, şi care au determinat intervenţia legislativă prin amnistie fiscală, au avut drept cauză lipsa reglementării unui regim fiscal unitar, clar şi predictibil, tocmai pentru aceste categorii de sume prevăzute în legislaţia muncii.
Necesitatea şi oportunitatea includerii „prestaţiilor suplimentare acordate de angajatori în baza clauzei de mobilitate” pentru perioada în care salariaţii desfăşoară activitate în altă localitate, în ţara sau străinătate, rezidă în faptul că doar astfel dispare şi „miza fiscală” mare legată de forma în care se acordă astfel de sume suplimentare, reducându-se, astfel, şi tentaţia obiectivă a angajatorilor de a identifica şi utiliza soluţii speculative care să le creeze avantaje fiscale. Totodată, se elimină şi posibilitatea ca, pe viitor, administraţia fiscală să reîncadreze indemnizaţiile de delegare/detasare netaxate, ca şi prestaţii suplimentare taxate. Acest lucru se întâmplă deja în cadrul verificărilor fiscale făcute, de exemplu la transportatori.
Mai mult, dacă prestaţiile suplimentare nu se cuprind în acelaşi regim fiscal de netaxare, similar cu indemnizaţiile de delegare/detaşare, pentru viitor rămâne, în continuare, nerezolvată tocmai problema transportatorilor români, deoarece diurnele plătite şoferilor ar putea fi, cu uşurinţă, reîncadrate ca prestaţii suplimentare, pe motivele de fapt şi de drept cunoscute şi folosite deja de ANAF.
Se uzează de argumentaţia potrivit căreia, şoferii de pe trasee interurbane şi internaţionale, în principal, nu ar avea practic un loc de muncă fix, la autobază, la sediul societăţii angajatoare, iar în aceste condiţii ei nu ar avea de unde să fie delegaţi sau detaşaţi şi, implicit, nu ar putea beneficia nici de indemnizaţiile netaxate fiscal specifice delegării/ detaşării, iar aceste sume sunt reîncadrate fiscal în prestaţii suplimentare specifice clauzei de mobilitate.
Pentru evitarea, pe viitor, a acestor situaţii confuze şi a interpretărilor care, de multe ori, depăşesc limita legii şi devin abuzive, fie de o parte fie de alta, este evidentă necesitatea stabilirii aceluiaşi regim fiscal, de netaxare a prestaţiilor suplimentare în baza clauzei de mobilitate, prevazută de art.25 din Codul muncii. În acest context, al adoptării primei completări a art.76 alin.(2) lit.k), motivată mai sus, propunem şi completarea corelativă a tezei referitoare la calculul plafonului limită de netaxare a acestor sume.
Această completare corelativă asigură şi o mai bună claritate a intenţiei de reglementare, dar şi stabilirea modului de calcul al plafonului.
În plus faţă de forma adoptată de Senat, considerăm necesare şi oportune următoarele:
– propunerea de amendare a pct. (i) al lit.k), în sensul ca, şi în cazul desfăşurării activităţii în ţară, să fie reglementat acelaşi mod de stabilire a plafonului neimpozabil, prin raportare la 3 salarii de bază corespunzătoare locului de muncă ocupat. Subliniem că acest lucru este pe deplin justificat, atât din perspectiva caracterului coerent şi unitar pe care trebuie să-l acordăm regimului fiscal al unor sume suplimentare de aceeaşi natură acordate salariaţilor în cazul desfăşurării activităţii în altă localitate, fie că aceasta este situată în ţară sau în străinătate, dar şi din perspectiva de predictibilitate şi pragmatism.
Astfel, chiar dacă actualul nivel al diurnei pentru deplasările în ţară, stabilit la nivel de HG este mic (30 de lei/zi) şi înmulţit cu 2,5 nu ar putea depăşi, la această dată, 3 salarii de bază corespunzătoare locului de muncă ocupat, apreciem că este foarte important să avem o regulă unică şi predictibilă, pentru a preîntâmpina posibilele abuzuri privind acordarea diurnei în ţară, în cazul în care nivelul stabilit acum în HG ar putea să fie majorat oricând, existând, de altfel, suficiente motive în acest sens şi discuţii avansate de mediul economic. În aceste condiţii, este foarte important ca regula fiscală antiabuz să fie clară şi să existe deja, pentru a asigura predictibilitate pentru angajatori.
Precizarea clară a contextului în care aceste categorii de diurne au un regim fiscal unitar, de netaxare, respectiv în cazul desfăşurării unor activităţi cu caracter temporar.
Precizarea, la calculul plafonului, a faptului că nivelul celor 3 salarii de bază se determină prin raportare la salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat de salariat, prevăzut în contractul său de muncă.
Altfel, textul aprobat de Senat este inaplicabil pentru că nu se ştie despre ce salariu este vorba. Mai mult, doar prin raportare la acest salariu de bază al angajatului în cauză se poate atinge şi scopul acestei prevederi, acela de a sprijini şi angajaţii să beneficieze de salarii de bază mai mari înscrise în contractul de muncă şi astfel, treptat, să-şi asigure şi o pensie rezonabilă în viitor.
Este ştiut faptul că majoritatea salariilor de bază acordate acestei categorii de salariaţi sunt de fapt reprezentate de salariul minim brut pe ţară garantat în plată, iar partea cea mai importantă a veniturilor acestora fiind obţinute tocmai sub aceste forme de diurnă care fac obiectul actualului proiect de lege”.
- Articolul 139 alineatul (1), literele j) şi l), precum și Articolul 157 alineatul (1), literele m) şi o) se modifică și ele corespunzător plafonului, cu precizarea: „Plafonul aferent valorii a 3 salarii de bază corespunzătoare locului de muncă ocupat se calculează prin raportarea celor 3 salarii la numărul de zile lucrătoare din luna respectivă, iar rezultatul se multiplică cu numărul de zile din perioada de delegare/detaşare/desfăşurare a activităţii în altă localitate, în ţară sau în străinătate.”
- La articolul 76 alineatul (4), litera h) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„h) indemnizaţia de delegare, indemnizaţia de detaşare, inclusiv indemnizaţia specifică detaşării transnaţionale, prestaţiile suplimentare primite de salariaţi în baza clauzei de mobilitate, precum şi orice alte sume de aceeaşi natură, primite de salariaţi potrivit legislaţiei în materie, pe perioada desfăşurării activităţii în altă localitate, în ţară sau în străinătate, în interesul serviciului, în limita plafonului neimpozabil stabilit la alin.(2) lit.k), precum şi cele primite pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare;”
Argument: „Pentru respectarea exigenţelor impuse de normele de tehnică legislativă.”
-
La articolul 220.4 alineatul (1), partea introductivă şi punctul (ii) ale literei h) se modifică şi vor avea următorul cuprins: „h) indemnizaţia de delegare, indemnizaţia de detaşare, inclusiv indemnizaţia specifică detaşării transnaţionale, prestaţiile suplimentare primite de salariaţi în baza clauzei de mobilitate, precum şiorice alte sume de aceeaşi natură, altele decât cele acordate pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare, primite de salariaţi potrivit legislaţiei în materie, pe perioada desfăşurării activităţii în altă localitate, în ţară sau în străinătate, în interesul serviciului, pentru partea care depăşeşte plafonul neimpozabil”.
-
Art. IV, alin (1) se modifică astfel: „Reîncadrarea fiscală a sumelor acordate sub forma indemnizaţei de delegare, a indemnizaţiei de detaşare, inclusiv a indemnizaţiei specifice detaşării transnaţionale, a prestaţiei suplimentare acordate în baza clauzei de mobilitate, primite de salariaţi, poate fi realizată de organele fiscale în temeiul art.11 alin.(1) din Legea nr.227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, în urma controalelor realizate de organele competente ale Inspecţiei Muncii, prin care se constată situaţiile de delegare, detaşare, detaşare transnaţională în care se pot afla salariaţii, după caz, potrivit legii.
Argument: „Corelarea cu modificările anterioare privind asigurarea regimului unitar de netaxare a prestaţiilor suplimentare din perspectiva impozitului pe venit, CAS, CASS şi CAM. Astfel, stabilirea acestui regim fiscal, de netaxare, impune ca şi reîncadrarea acestor venituri de către organele fiscale să poată fi realizată doar în baza unei constatări prealabile făcute de către ITM, prin care să se stabilească natura acestora. Această prevedere este deosebit de importantă pentru a se evita situaţiile în care organele fiscale ar putea realiza reîncadrarea, în scopul taxării diurnelor, în baza unor acte administrative nedefinitive, iar ulterior, în urma anulării sau desfiinţării acestora, să fie anulate, pe cale de consecinţă, şi actele administrative reîncadrare şi taxare ale ANAF.
Astfel, inspecţia fiscală cu această tematică, a reîncadrării fiscale a unor sume plătite de angajatori, să fie iniţiată şi realizată doar atunci când natura veniturilor este definitiv clarificată de organele care au şi competenţa legală în acest domeniu, respectiv ITM.
- Alin. (2) al Art. IV a fost și el modificat corespunzător: „Inspecţia Muncii, prin inspectoratele teritoriale de muncă, are obligaţia să confirme, în baza documentelor prezentate de către angajator, natura veniturilor acordate sub forma indemnizaţei de delegare, indemnizaţiei de detaşare, inclusiv a indemnizaţiei specifice detaşării transnaţionale, prestaţiei suplimentare acordate în baza clauzei de mobilitate”.
- Alin. (3) al Art. IV a fost, de asemenea, modificat, astfel: „Procedura de aplicare a prevederilor alin.(1) şi (2) se stabileşte prin ordin comun al ministrului muncii şi solidarităţii sociale şi al ministrului finanţelor, care se emite în termen de 60 de zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I”.
Argument: Pentru respectarea exigenţelor impuse de normele de tehnică legislativă.
