Prin Ordinul Ministerului Finanțelor (OMF) 85 din 2024 a fost introdusă în legislația românească așa-numita CSRD (directiva europeană de raportare a sustenabilității corporate), cu scopul de a măsura și îmbunătăți impactul agenților economici asupra mediului și comunității în care își desfășoară activitatea.
Reprezentantul Green Environment Support explică în ce constă raportarea și ce tipuri de companii sunt vizate de această normă legislativă.
Prin publicarea în Monitorul Oficial, în data de 26 ianuarie 2024, a intrat în vigoare Ordinul Ministerului Finanțelor 85/2024, care introducea în legislația românească a Directivei UE de Raportare Corporativă de Sustenabilitate (CSRD), cu scopul de a reglementa aspectele legate de raportarea companiilor privind durabilitatea.
„Practic, se trece de la o evaluare strict economică sau financiară a companiilor la una care analizează impactul pe care activitatea lor îl are asupra mediului înconjurător și a societății. Ideea Comisiei Europene, prin implementarea acestei directive, este de a canaliza capitalul și, implicit, dezvoltarea mediului economic pe o direcție mai durabilă, mai sănătoasă pentru planetă și pentru cetățeni”, explică Daniela Dobre, CEO Green Environment Support, companie specializată în consultanță de mediu.
Aspectele de sustenabilitate care sunt luate în calcul prin această directivă se referă la factorii de mediu, factorii sociali și cei care privesc drepturile omului, precum și factorii de guvernanță – seturile de practici prin care respectiva companie este gestionată.
Ordinul Ministerului Finanțelor cuprinde următorii parametri pe care CSRD îi presupune:
- Informațiile pe care trebuie să le cuprindă raportul și modalitatea de prezentare a acestora;
- Excepțiile de la raportarea informațiilor de sustenabilitate, precum și condițiile în care aceste excepții pot fi aplicate;
- Obligația de a utiliza formatul de raportare electronic unic (ESEF);
- Precizări despre raportarea privind entitățile din țări terțe;
- Responsabilitatea pentru elaborarea raportului;
- Publicarea raportului de sustenabilitate;
- Și, nu în ultimul rând, standardele de raportare privind sustenabilitatea (ESRS).
Practic, agenții economici trebuie să raporteze și să evalueze impactul propriilor operațiuni și procese de producție, luând în considerare și impactul activității furnizorilor cu care lucrează. De asemenea, compania trebuie să stabilească obiective în direcția îmbunătățirii sustenabilității și să raporteze progresul în atingerea acestora.
De când se aplică prevederile CSRD în România?
Același ordin al Ministerului Finanțelor stabilește termenele de aplicare ale cerințelor CSRD, cu următoarea temporizare:
- De la 1 ianuarie 2024: obligativitatea raportării este impusă entităților de interes public, incluzând entități mijlocii și mari, ce depășesc pragul de 500 de angajați, precum și societăților-mamă ale grupurilor de dimensiuni semnificative, ce depășesc același prag, de 500 de angajați. Aceste rapoarte vor fi depuse în anul 2025.
- De la 1 ianuarie 2025: aceste prevederi se extind și asupra celorlalte entități mijlocii și mari, cu peste 50 de angajați, care respectă cerințele privind cifra de afaceri peste 50.000 și active peste 25.000, inclusiv societățile-mamă ale grupurilor. Rapoartele aferente vor fi emise în 2026.
CSRD introduce un format standardizat de raportare, facilitând astfel comparația performanțelor în domeniul sustenabilității între companii și sectoare pentru investitori și alte părți interesate.
„De asemenea, prin faptul că această directivă cere companiilor să obțină verificare independentă a raportării lor privind sustenabilitatea va crește fiabilitatea și credibilitatea informațiilor respective”, subliniază reprezentanta Green Environment Support.
În acest scop, compania lucrează alături de partenerii ei cu soluții care să vină în ajutorul clienților din portofoliu, cât și a celor potențiali.
O componentă a raportului de sustenabilitate o reprezintă calculul amprentei de carbon, așa cum adaugă Daniela Dobre.
Indicatorii de carbon ce se rapoartează privesc următoarele aspecte:
– Scope 1 – emisiile directe (de exemplu emisii provenite din arderea combustibilului în punctele de lucru ale clienților sau de la vehicule, emisii din spațiile de producție);
– Scope 2 – emisiile indirecte (provenite din surse de energie, de încălzire și răcire);
– Scope 3 – emisii de gaze cu efect de seră (cele generate pe lanțul de producție și transport al produselor, gestionarea deșeurilor, transportul angajaților);
– intensitatea emisiilor de gaze cu efect de seră;
– descrierea principalelor riscuri privind aspecte legate de sustenabilitate;
– agenda de politici sustenabile a companiei, pentru reducerea emisiilor de carbon.
