UPDATE: Ordinul nr. 369 a fost semnat de ministrul Transporturilor și Infrastructurii, pe 13 mai, și a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 530, din 21 mai.
Ministerul Transporturilor și Infrastructurii (MTI) a lansat în dezbatere publică un proiect de ordin pentru modificarea Normelor metodologice privind controlul perioadelor de conducere, pauzelor şi perioadelor de odihnă ale șoferilor profesioniști, cuprinse în Ordinul Ministerului Transporturilor nr. 1.058/2007.
Modificările se referă și la modul în care sunt instalate și utilizate tahografele. Astfel, în cazul în care vor exista bănuieli legate de modificarea sistemului de înregistrare a activității mașinii, aceasta va fi dusă la un atelier autorizat, pentru teste suplimentare. Dacă reprezentanții Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier (ISCTR) descoperă că s-a umblat la tahograf, plăcuțele de înmatriculare ale mașinii de transport vor fi reținute.
„În cazul în care, în urma verificărilor efectuate se detectează un dispozitiv de manipulare a tahografului, (…) inspectorul aplică imobilizarea autovehiculului, prin reținerea plăcuțelor de înmatriculare, până la îndeplinirea condițiilor legale pentru continuarea transportului”, se stipulează în proiectul de ordin.
Articolul 6 se modifică și va avea următorul cuprins:
„Art. 6 – La controalele în trafic se vor verifica, în principal, următoarele:
a) respectarea perioadelor de conducere zilnică și săptămânală, pauzelor și a perioadelor de repaus zilnic și săptămânal;
b) foile de înregistrare pentru zilele precedente care trebuie deținute la bordul vehiculului în conformitate cu articolul 36 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (UE) nr. 165/2014 și/sau datele înregistrate pentru aceeași perioadă pe cardul conducătorului auto și/sau în memoria aparatului de înregistrare în conformitate cu anexa II la Directiva 2006/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului și/sau pe foile imprimate;
c) cazurile de depășire a vitezei permise a vehiculului pentru perioada menționată la articolul 36 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (UE) nr. 165/2014, definite ca perioade de peste un minut în care viteza vehiculului este mai mare de 90 km/h pentru vehiculele din categoria N3sau de 105 km/h pentru vehiculele din categoria M3(categoriile N3 și M3 astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) 2018/858 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2018 privind omologarea și supravegherea pieței autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și ale sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 715/2007 și (CE) nr. 595/2009 și de abrogare a Directivei 2007/46/CE);
d) funcționarea corectă a aparatului de înregistrare, respectiv identificarea unui posibil abuz asupra aparaturii și/sau a cardului conducătorului auto și/sau a foilor de înregistrare sau, dacă este cazul, prezența documentelor prevăzute la articolul 16 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 561/2006.”
Articolul 81 se modifică și va avea următorul cuprins:
„Art. 81 – I.S.C.T.R. dotează echipajele de control cu echipamente de detectare timpurie la distanță a încălcărilor conform prevederilor art. 9 alin. (2) din Regulamentul (UE) nr. 165/2014.”
După articolul 14, se adaugă trei noi articole, articolele 141, 142 și 143, cu următorul cuprins:
„Art. 141 – (1) În cazul în care există suficiente dovezi care duc la o suspiciune rezonabilă privind existența unei fraudări a tahografului, echipajul de control al I.S.C.T.R. însoțește vehiculul care face obiectul controlului la un atelier autorizat situat în apropiere, în vederea realizării de teste suplimentare pentru verificarea integrității tahografului.
(2) Conducătorul auto are obligația să deplaseze vehiculul care face obiectul controlului, însoțit de echipajul de control al I.S.C.T.R., la atelierul autorizat, în vederea realizării de teste suplimentare pentru verificarea integrității tahografului.
(3) În caz de neconformare a conducătorului auto, inspectorul aplică dispozițiile legale în vigoare privind refuzul deplasării vehiculul, către atelierele autorizate pentru instalarea, repararea sau inspecția tahografelor ori a limitatoarelor de viteză, în vederea verificării integrității tahografului.
(4) Echipajul de control al I.S.C.T.R. solicită atelierului autorizat să efectueze teste suplimentare conform articolului 38 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (UE) nr. 165/2014.”
La articolul 18, după alineatul (2) se adaugă trei noi alineate, alineatele (21), (22) și (23), cu următorul cuprins:
„(21) În cazul în care, în urma verificărilor efectuate se detectează un dispozitiv de manipulare a tahografului, suplimentar față de măsura dispusă conform alineatului (2), inspectorul aplică imobilizarea autovehiculului, prin reținerea plăcuțelor de înmatriculare, până la îndeplinirea condițiilor legale pentru continuarea transportului.
(22) Plăcuțele cu numărul de înmatriculare se rețin în baza unui proces-verbal întocmit în două exemplare, pe care le semnează agentul constatator și conducătorul auto. În cazul în care conducătorul auto refuză se semneze și/sau să primească un exemplar, agentul constatator va consemna acest lucru în procesul-verbal. Pe exemplarul procesului-verbal de reținere a plăcuțelor cu numărul de înmatriculare care se păstrează de către agentul constatator se consemnează şi returnarea acestora.
(23) În cazul prevăzut la alin. (22), conducătorul auto sau reprezentantul legal al operatorului de transport rutier/ întreprinderii de transport rutier în cont propriu care deține vehiculul imobilizat are obligația de a se deplasa la sediul inspectoratului teritorial din care fac parte inspectorii care au aplicat măsura imobilizării, pentru a face dovada că îndeplinește condițiile legale pentru continuarea transportului/deplasării. Dacă documentele prezentate sunt insuficiente pentru a face dovada îndeplinirii condițiilor legale, inspectorii se deplasează la locul imobilizării, în vederea constatării îndeplinirii condițiilor legale pentru continuarea transportului/deplasării.”
Repausul săptămânal
Operatorii de transport vor trebui să organizeze activitatea șoferilor în așa fel încât aceștia „să poată, în fiecare perioadă de trei sau patru săptămâni consecutive, după caz, să se întoarcă la centrul operațional al angajatorului unde se află locul normal de staționare al conducătorului auto și unde începe perioada de repaus săptămânal a conducătorului auto, în statul membru de stabilire al angajatorului, sau să se întoarcă la locul de reședință al conducătorului auto”.
Acest lucru este necesar pentru ca șoferii să poată petrece „cel puțin o perioadă de repaus săptămânal normală sau o perioadă de repaus săptămânal de peste 45 de ore, luată în compensație pentru perioadele de repaus săptămânal reduse”.
Decizia privind întoarcerea la sediul firmei de transport rutier din statul comunitar din care provine sau la locul de reședință al șoferului aparține, în primă fază, acestuia din urmă. Dacă șoferul nu optează pentru niciuna dintre cele două variante, decizia va fi luată de angajator, care va alege în funcție de ceea ce i se pare a fi mai convenabil.
„Art. 142 – În vederea aplicării prevederilor art. 15 din Regulamentul CE nr. 561/2006, pentru asigurarea unei protecții corespunzătoare în ceea ce privește perioadele de conducere permise, pauzele și perioadele de repaus obligatorii, conducătorii auto ai vehiculelor utilizate pentru transportul rutier contra cost de persoane prin servicii regulate, traseul liniei nedepășind 50 km, respectă prevederile Hotărârii Guvernului nr. 38 din 16 ianuarie 2008 privind organizarea timpului de munca al persoanelor care efectuează activități mobile de transport rutier, cu modificările și completările ulterioare.”
Art. 143 – (1) În vederea aplicării prevederilor art. 8 alin. (8a) din Regulamentul (CE) nr. 561/2006, întreprinderile/operatorii de transport rutier organizează activitatea conducătorilor auto în așa fel încât aceștia să poată în fiecare perioadă de trei sau patru săptămâni consecutive, după caz, să se întoarcă la centrul operațional al angajatorului unde se află locul normal de staționare al conducătorului auto și unde începe perioada de repaus săptămânal a conducătorului auto, în statul membru de stabilire al angajatorului, sau să se întoarcă la locul de reședință al conducătorului auto, pentru a petrece cel puțin o perioadă de repaus săptămânal normală sau o perioadă de repaus săptămânal de peste 45 de ore luată în compensație pentru perioadele de repaus săptămânal reduse.
(2) Conducătorii auto au libertatea să aleagă una din cele două opțiuni, întoarcerea la centrul operațional al întreprinderii/operatorului de transport rutier în statul membru de stabilire al acesteia/acestuia sau la locul de reședință al conducătorului auto, oferite de angajator prin transmiterea unei invitații în acest sens, fie în format letric, fie în format electronic.
(3) Dacă conducătorul auto nu optează pentru niciuna din opțiunile prevăzute la alineatul (2), angajatorul poate alege, în funcție de ceea ce este considerat a fi mai convenabil.
(4) În cazul prevăzut la alineatul (3), angajatorul trebuie să demonstreze că i-a trimis conducătorului auto o invitație conform alineatului (2), dar acesta nu i-a răspuns.
(5) Organizarea conform alineatelor (1) – (4) trebuie să fie întreprinsă în mod activ, fără o cerere specială din partea conducătorului auto.
(6) Conducătorul auto ia decizia unde efectuează repausul prevăzut la alineatul (1), iar angajatorul sau conducătorul auto nu trebuie să păstreze dovezi privind locul în care a fost efectuat repausul.
(7) Întreprinderea/operatorul de transport rutier documentează modul în care își îndeplinește obligația prevăzută la art. 8 alin. (8a) din Regulamentul (CE) nr. 561/2006 și păstrează la sediu, pentru o perioadă de cel puțin un an, pentru a le prezenta autorităților de control, următoarele documente, după caz:
i. înregistrări tahograf;
ii.bilete de călătorie, în cazul transportului cu avionul, trenul sau a curselor regulate de transport persoane;
iii. documentul de transport, în cazul transportului în cont propriu efectuat de întreprinderea/operatorul de transport rutier;
vi.dovada că un conducător auto a călătorit la domiciliul său cu un vehicul care nu intră în domeniul de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006, pus la dispoziție de întreprinderea/operatorul de transport;
v. orice altă dovadă a altor modalități de călătorie;
vi. invitațiile prevăzute la alineatele (3) și (4), care dovedesc că întreprinderea/operatorul de transport i-a oferit conducătorului auto o posibilitate reală de a se întoarce fie la locul de reședință, fie la centrul operațional al întreprinderii/operatorului de transport, în cazul în care nu sunt prezentate documentele prevăzute la alineatul (7) punctele (i) – (v), prin care se face dovada întoarcerii conducătorilor auto la centrul operațional al întreprinderii/operatorului de transport rutier din statul membru de stabilire sau la locul de reședință al conducătorului auto.
(8) În cazul în care perioada de muncă anterioară întoarcerii în unul din cele două locuri prevăzute la alineatele (1) și (2) se încheie într-un loc situat departe de locul de întoarcere ales, obligația angajatorului de a organiza întoarcerea conducătorului auto implică responsabilitatea financiară de a acoperi cheltuielile de deplasare.
(9) În cazul în care conducătorul auto decide să nu beneficieze de oferta angajatorului de a se întoarce la locul său de reședință sau la centrul operațional al angajatorului și decide să își petreacă perioada de repaus într-un alt loc, eventualele costuri de călătorie către și dinspre această destinație trebuie să fie acoperite de conducătorul auto. ”
Amintim că, în ianuarie 2021, a intrat în vigoare OUG nr. 221/2020, care transpune în legislația națională, noutățile legislative apărute în luna iulie 2020 la nivel european, odată cu publicarea, în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (UE), a Regulamentului nr. 1.054/2020.
