În veacul de singurătate al lui Gabriel Garcia Marquez a plouat o sută de zile în Macondo. Noul album al trupei Basorelief, intitulat sugestiv “Ploaie în Macondo”, ne va stropi doar cu un pic de muzică frumoasă, la evenimentul de lansare ce va avea loc la Teatrul Excelsior miercuri, 26 februarie, la ora 19.30, într-un concert de excepție. Unii spun că-i jazz-rock, alții că e fusion, alții că ar fi progresiv instrumental. De fapt e doar dragostea lor pentru muzica, atât de veche și atât de nouă. Poate din cauza asta nu seamănă cu nimic și totuși pare atât de cunoscută.
Basorelief vă propune o călătorie interesantă în lumea unei muzici instrumentale aparte, dinamică și delicată în același timp. Vă veți întâlni cu cei trei membri fondatori – Eduard Bălașa (chitară), Relu Bițulescu (tobe) si Iulian Vrabete (bas), împreună cu mai tânărul Dan Stesco (keyboard), ce refac formula inițială a Basoreliefului.
Niște studenți la Arte, Arhitectură, Medicină și Conservator s-au jucat cu focul muzicilor progresive la sfârșitul anilor ’70. Viața și vremurile i-au răspândit repede, la începutul anilor ’80. După 30 de ani, trupa Basorelief s-a decis să o ia de la capăt, și iată că se joacă iar cu focul. Cu flăcări vechi și cu flăcări noi au făurit o “placă” digitală cu 11 cântece, ce reprezintă o adevarată realizare de ținută ca imprimare, mixaj și mastering.
Istoric Basorelief
În toamna anului 1977 urma, ca de obicei, să aibă loc spectacolul de deschidere a Clubului Arhitecturii. Lui Iulian Vrabete, student în anul 2, i se propune să alcătuiască o trupă de la Institutul de Arhitectură cu care să participe la spectacol. În câteva repetiții la Clubul A, noua trupa pune laolaltă câteva idei și, ajutați de experiența căpătată în cântările de club din timpul liceului, prezintă trei compoziții la deschiderea Clubului. În loc de niște amatori încercând să cânte cover-uri, au apărut niște instrumentiști care și-au prezentat propriile piese de rock progresiv.
În formula Iulian Vrabete – bas, Relu Bițulescu – drms, Eduard Bălașa – guit şi Erwin Surin – kbd, muzica trupei se îndreaptă spre jazz-rock. O apariție la Galele Săptămâna din 1978 face ca să li se propună primele imprimări la Radio România.
Erwin Surin este înlocuit de Dan Brucker și, în curând, li se alătură și flautistul Nicolae Mantu. Participă la festivaluri, concerte, iau premii și, foarte important, cântă și ca secție ritmică a Big Band-ului condus de Bițu Mărgărint la Festivalul de Jazz de la Sibiu în 1979, unde revin și în 1980 și 1981.
Colaborarea cu big-band-ul duce, firesc, spre cooptarea unui pachet de suflători ca parte componentă a grupului. Prima formulă de acest gen, constituită în 1980 și structurată pe compozițiile pianistului Bogdan Dumitriu, îi aduce pe Alexandru Ianoș – sax, Leopold Reisenauer – trp si Paul Parciu – trb. Anul următor, componența se schimbă din nou și se ajunge la formula consacrată: Iulian Vrabete – bas, Relu Bițulescu – drms, Dan Brucker – kbd, Nicolae Mantu – fl, Doru Căplescu – trp, Cristian Teodorescu – sax, Flavius Teodosiu – sax, plus percuționiștii Lucio Mena și Alberto Pereira.
Festivalul Clubului A din 1981, la care Basorelief a câștigat Marele Premiu, plus premii de compoziție și interpretare, reprezintă apogeul carierei lor. Terminarea studiilor și obligativitatea sistemului de repartiții a făcut însă ca membrii să se despartă.
Mai mult un proiect decât o trupă, Basorelief a adunat sub acest nume, în cei cinci ani de studenție, pentru perioade de timp mai lungi sau mai scurte, peste 24 de muzicieni tineri, studenți majoritatea, care au încercat pe rând să ajungă mai aproape de muzica de performantă a acelor ani, jazz-rock-ul.
Toamna anului 2010 aduce în discuție celebrarea a 42 de ani de la primul Festival Club A și acest moment devine punctul de plecare pentru reunirea trupei. Trei membri fondatori – Eduard Bălașa (ch), Relu Bițulescu (dr) și Iulian Vrabete (b), împreună cu mai tânărul Dan Stesco (kb) refac formula inițială a Basoreliefului.
Apariția la Festivalul Aniversar Club A 2011 le certifică existența și mai multe emisiuni de televiziune îi readuc în fața foștilor și noilor fani. Concertele în cluburile bucureștene îi fac cunoscuți unui public actual și un album cu piese vechi și noi este pe cale să apară. (M.S.)
