Dupa cum am promis, continuam prezentarea catorva dintre cele mai interesante exemple de arhitectura populara romaneasca, asa cum sunt ele infatisate la Muzeul Satului din Bucuresti.
Probabil ca unele dintre cele mai vechi tipuri de locuinte umane sunt cele total sau partial ingropate, de tipul bordeielor. Vestigii ale unor astfel de locuinte care dateaza inca din neolitic au fost descoperite peste tot in Europa. Si pe teritoriul Romaniei, bordeiul este documentat arhelogic din cele mai vechi timpuri. Folosirea locuintei semi-ingropate in partile noastre a fost retinuta de scriitori antici, Ovidiu, Strabon, Vitruviu si a fost surprinsa pe columna lui Traian. Avantajele pe care acest tip de locuinta le-a oferit, in contextul unei clime de campie cu diferente mari de temperaturi dintre iarna si vara si al lipsei materialelor de constructii, au condus la folosirea bordeielor, in Oltenia, pana in prima jumatate a secolului XX. Doua astfel de bordeie oltenesti sunt expuse la Muzeul Satului din Bucuresti.
Bordeiul Castranova, Dolj, sec. XIX
Castranova se afla in judetul Dolj, intre Craiova si Caracal, intr-o zona cu mare importanta arheologica, in apropiere fiind situat un castru roman, de la care comuna si-a luat si numele. Conform informatiilor de pe website-ul Muzeului Satului, bordeiul din Castranova a fost transferat la Bucuresti in 1949 si cuprinde 4 incaperi: „garliciul” in panta (de la intrare), camera „la foc” (unde se afla gura de alimentare a sobei care incalzeste intreaga locuinta), „celarul” (depozit de alimente) si camera de locuit. Groapa a fost excavata si izolata impotriva apei prin ardere de lemne, peretii longitudinali, care o captusesc fiind construiti din blani de stejar, iar cei transversali din caramida. Acoperisul, in doua ape, este construit din trunchiuri de stejar, peste care s-au pus trestie, paie si pamant. Intrarea este flancata de doi asa-zisi „cosorobi” sculptati in forma de cap de cal, care, conform superstitiilor populare din zona, protejeaza casa de duhurile rele.
Bordeiul Draghiceni, Olt, sec. XIX
Bordeiul din Draghiceni a fost construit in jurul anului 1800, fiind transferat in muzeu in anul 1949. Si in acest caz, s-a folosit aceeasi tehnica, de excavare, apoi ardere a gropii cu lemne, pentru izolare, si captusire cu blani de stejar. Peretii despartitori dintre incaperi sunt realizati din caramida. Bordeiul cuprinde trei incaperi, „garliciul” in panta, incaperea „la foc” si camera de locuit. La intrare, se afla un portal impodobit cu motive traditionale, cum ar fi franghia, cercul solar sau rozetele. Nici in acest caz nu lipsesc capetele de cai. Interesant de mentionat este si faptul ca bordeiele nu ofereau numai avantajul unei temperaturi constante pozitive pe timp de iarna, care facea incalzirea spatiilor de locuit mai simpla si mai „economica”. Un alt avantaj era, in vremuri de demult, protectia in fata navalirilor turcilor, carora le cam placea sa parjoleasca satele in calea lor. Conform informatiilor de pe site-ul Muzeului, in Oltenia, pana si unele biserici au fost „camuflate” in stilul bordeielor, din acelasi motiv.
Gospodaria Chiojdu Mic, Buzau
Casa din muzeu a fost reconstruita in anul 1936, dupa un exemplar de la inceputul secolului XVIII. Potrivit muzeului, in Buzau s-a dezvoltat o arhitectura populara impresionanta, cu trasaturi specifice. Aparitia caselor cu doua caturi a fost „cauzata” in acest caz de ocupatia predominanta din zona, si anume pomicultura. La primul nivel sunt plasate beciuri destinate pastrarii fructelor proaspete si butoaielor cu tuica, la etaj fiind situate camerele de locuit. Temelia casei este construita din zidarie de piatra de rau, iar peretii – din barne de brad, capetele depasind linia peretilor. Peste intrarea beciului este plasat un foisor pe stalpi de lemn. Acoperisul din patru ape este acoperit cu sita. Locuinta este formata dintr-o tinda, o „odaie mare”, o „odaie mica” si o prispa cu foisor.
Moiseni, com. Certeze, jud. Satu Mare
Casa, construita in anul 1780, a fost transferata la muzeu in 1936, pentru a reprezenta Tara Oasului. „Intrarea in gospodarie se face printr-o poarta de tip vranita cu boc, acest gen de poarta avand trei piese componente: bocul (un bustean gros de stejar fixat in pamant), vranita propriu-zisa (o grinda partial cioplita pe 4 fete, la un capat ramanand busteanul necioplit, pentru contragreutate) si stalpul in care se fixeaza vranita”, se arata pe site-ul Muzeului Satului Bucuresti. Constructia are o temelie din bolovani de rau si caramida si trei incaperi: camera (soba), tinda si camara, la care se adauga o prispa partiala. Peretii casei sunt formati din blani de stejar. Pardoseala casei este muruita cu lut. Acoperisul este in patru ape, cu pante foarte repezi, are colturile rotunjite, iar pe coama se afla o horneta cu doua lucarne semirotunde pe panta din fata pentru evacuarea fumului din pod.
Salciua de Jos, jud. Alba
Ansamblul arhitectural din Salciua de Jos, judetul Alba, alcatuit din casa si camara (gabanas) a fost construit in 1815 si transferat in muzeu in anul 1936. Planul casei cuprinde tinda si o camera, prispa la fatada, cu stalpi uniti prin arcade. Casa este construita din barne de brad cioplite pe patru fete, pe temelie de piatra, cu acoperis de trei ori mai inalt decat peretii, (proportii de 1/3) cu pante repezi, ca adaptare la clima cu precipitatii abundente si pentru a asigura conservarea materialelor. Invelitoarea este realizata din paie de grau recoltate manual. Camara serveste ca depozit pentru alimente si haine. Este construita din lemn, pe temelie inalta din piatra, cu pivnita, sub acoperis din paie, cu structura si fatada aproape identice cu ale casei, scotand in evidenta unitatea ansamblului.
Gospodaria Suici, judetul Arges, sec. al XX-lea
Gospodaria din Suici, construita in Muzeul Satului in 1936, dupa un model traditional existent in sat, reprezinta un tip arhitectonic caracteristic pentru sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea. „Casa cu legatura”, ce reuneste sub un singur acoperis doua constructii dispuse in unghi drept, a aparut ca urmare a necesitatii de a asigura o locuinta separata tinerei familii, ce se constituia dupa casatoria celui mai mic fecior. In alte situatii (cand nu locuiau doua familii in acelasi imobil), o parte a casei indeplinea functia de reprezentare, fiind rezervata primirii oaspetilor, iar cealalta era destinata vietii cotidiene. Locuintei i s-au adaugat ulterior grajdul, magazia de provizii si patulul de porumb. (www.muzeul-satului.ro)
Raluca MIHAILESCU
raluca.mihailescu@ziuacargo.ro
